Da! De ce nu? Calendarul este plin de tot felul de zile sarbatoresti, de ce sa nu avem si o zi a spagarilor, mai ales ca numarul si importanta lor in viata noastra justifica din plin o asemenea alegere?
Ei nu merita o zi a lor?
Ei, care stau plini de emotie la birou, asteptand cu nerabdare petenti a caror comoditate si ignoranta pot fi compensate numai cu un plic de grosimea potrivita…
Ei, care in ajunul sarbatorilor, sau mai ales atunci, se sacrifica facand inspectii in teren, cautand buticari neautorizati, macelari certati cu igiena, patiseri cu gandaci in cuptor, brutari cu faina in galeata de spalat pe jos, vanzatori de discuri si casete piratate, pe care sa-i ierte dupa lungi si fructuoase negocieri…
Ei, care trudesc 25 de ore pe zi (o ora spaga!) lipsiti de acoperirea legii, numai ca sa ne faciliteze noua o aprobare, o ştampila la momentul potrivit, pe documentul potrivit…
Ei, care risca permanent complicatii oftalmologice inchizand ochii la neregulile constatate in activitatea subordonatilor cotizanti…
Ei, care ii ajuta pe cei mai neajutorati dintre noi, pe cei lipsiti pana si de ajutorul legii…
Ei, care isi consuma pretiosi neuroni ca sa gaseasca justificarea potrivita in situatii de nejustificat…
Ei, care lubrifiaza legislatia de dragul unui cadou niciodata suficient de consistent…
Ei, care inca din anii de trista amintire ai Epocii de Aur, au aplicat legea cererii si ofertei, ajutandu-ne sa intelegem ce inseamna economia de piata…
Ei, care pun o vorba buna ca sa dobandim ceea ce altii, neintelegatori, ne-au spus ca nu se poate…
Ei, care sunt la dispozitia noastra si in timpul liber, discreti, cooperanti…
Ei, care ne scapa de grija banilor, impovarandu-si portofelul personal…
Ei, care cu marinimie accepta si produse de la cei care nu dispun de bani gheata…
Ei, care se ofera si pentru alta data, facandu-ne sa nu ne simtim singuri in fata institutiilor statului…
Ei, care ne gasesc un loc de munca in tarile calde…
Ei, care isi dovedesc colegialitatea, recomandandu-se reciproc posibililor clienti…
Ei, care stiu sa para intransigenti, ca sa intelegem in final cat sunt de omenosi…
Ei, care ne iarta in numele legii, atunci cand gresim, dar contribuim…
Ei, care mentin in viata birocratia, aceasta multpreacriticata fata sarmana, caci fara ea, si ei si-ar pierde o mana…
Ei, care la randul lor, cu generozitate, dau spaga (ce poetic: spaga din spaga), intretinand astfel, prin propriul sacrificiu, un biet sistem bolnav…
Chiar asa, ei nu merita o zi a lor? Noi nu meritam o zi a lor? O zi in care sa-si ia liber?
Si la urma urmei, de ce sa nu-si ia liber in fiecare zi?