Amurg de sfirşit de an. Cerul e senin, colorîndu-se în spectrul roşiatic-azuriu pînă cînd discul auriu al Soarelui se scufundă în albastrul Mediteranei. Încet se aprind luminile oraşului, concurînd licuricii stelari.
Oraşul încet, încet, se cufundă în noapte, locuitorii retrăgîndu-se din activitatea tumultoasă într-una de relaxare. Teatrele şi sălile de concerte îşi primesc oaspeţii; restaurantele, barurile şi cluburile îşi delectează consumatorii. Cluburile de sport îşi primesc întîrziaţii, relaxîndu-i înaintea supeului de noapte. Şi totul pînă în penultima oră a zilei, ultima zi al lui 2005. Brusc liniştea se lasă peste oraş, dar nu pentru mult timp.
Oraşul îmbrăcat în haine şi culori de sărbătoare, aşteptă gongul care va anunţa 2006. Gongul va prelungi viaţa lui 2005 cu o secundă. Este secunda bilanţului; este secunda de echilibrare a ceasului terestru cu cel al Universului.
Cu fiecare an ce trece renunţăm la încă o graniţă, atît fizică, cît şi morală, apropiindu-ne prin globalizare de Universalizare. Renunţăm la ghetoul în care ne-am închistat de generaţii, reconsiderînd aspectele istorice ce ne-au dus la el. Şi toate le facem ca şi cum un gînd nevăzut ne coordonează, cu toate că sîntem convinşi că noi luăm hotărîrile. Transformăm şi reevaluăm moralitatea faptelor noastre într-o nouă lumină; reconsiderăm lucruri care nu de mult le consideram Taboo. Astăzi totul este posibil, atît reconsiderarea valorilor materiale cît mai ales ale celor morale. Sigur că nu toţi sînt de acord, dar democraţia dă dreptate majorităţii.
Sunetul Gongului, acompaniat de lumina feerică a artificiilor anunţă ultima secundă al lui 2005 şi prima secundă al lui 2006. Într-o îmbrăţişare efemeră omenirea păşeşte în NOUL AN cu speranţa într-o LUME MAI BUNĂ.
Frumos scris, frumos, cald si atat de ….omenesc.
Suna ca un colind, ca o speranta care sa ne rugam sa se implineasca…