Vestea închiderii Operei
Ne-a luat pe nepregătite.
Unde vor mai cânta ochii
După ce vor fi ars de vii
Şi vor fi puşi în loc de telescoape
Să-i caute pe extratereştri?
Nu că n-am mai avea unde gara trăsurile
Seara când ieşim pe promontoriu.
Oricum, afară e polei şi nici nu vezi cum cazi;
Mai ales cu ochii arşi de vii.
Ei îşi caută acum pleoapele
Să îi panseze cu alifie albă
Din argila de sub Vezuviu.
Nu îi vom mai asculta pe Şaliapin;
Nici pe Ghiaurov, nici pe Pavarotti.
Opera se va închide chiar mâine.
Aşa s-a comunicat pe baricade.
Toţi spectatorii vor primi banii înapoi
Şi îi vor depune în ciorapii de schiuri
Că stau mai bine decât în şosetele din alge.
După o lună şi jumătate,
Când toţi au plecat pe la casele lor,
Am aflat că a fost doar o scenetă trasă de sfori.
„Cântă, domnule, toţi cântăreţii de meserie.
Unii la drâmbe, alţii la ţambale.
Doar doi au fost scoşi de subsiori.”
Lumea cântă iar.
Care cum poate.
Unii de veselie, alţii de jale.
Dan David, Los Angeles, 10-12-2004.
Cam prozaic. Poemum presupune si altceva!Altfel cu totii am fi poeti!
dani