cand era adolescent transparent gras si frustrat
isi dadea totusi seama
ca va trebui sa-si construiasca o lume
a lui
in care toata impotenta mostenita
e de fapt valoarea inca nedescoperita
dar necesara umanitatii
altfel ar fi gasit puterea sa se sinucida
n-ar fi putut sa traiasca doar cu carnea
de pe el pe care o ura si care era
numai a lui
si a inceput sa construiesca
lumea din mintea lui
in care iubirea era cat se poate
de virtuala de parca stia ca intr-o
zi se va inventa internetul
si nu va mai trebui sa muncesca din greu
sa traiasca cu ceva care nu exista in el
in lumea din mintea lui
nimeni nu i-a facut rau niciodata
si toti au primit toata iubirea lui
adica nimic iar el a primit mult nimic inapoi
ii era imposibil sa intelega
ca a iubi inseamna si sa-ti invingi
frica
niciodata nu s-a gandit ca nu are iubire in el
fugind de frica in lumea din mintea lui
era ca un bolnav care ia multe pilule
pe zi dar degeaba
doar somnifere care-ti dau un somn greu
un somn dupa care realitatea
e mult mai dureroasa
lumea paralela in care
se refugia cu orice ocazie
devenise toata viata lui
si se simtea „special” cu ea
de fapt imposibilitatea de a iubi
nu te poate impiedica sa ai bucurie
traind in lumea reala cu trupul
si cu sufletul in lumea din mintea ta
fugind permanent de frica
azi se gandeste cu tristete
ca exista multi ca el si
chiar daca ar trai toti la un loc
ar fi doar niste mormane de carne
care traiesc in lumea din mintea lor