Aceasta a fost Laura Stoica – un actor grăbit, ce a plecat prea devreme dintre noi si care ne-a lăsat cu un gust foarte amar. Nu a plecat dintre noi o cântăreaţă de valoare, căci muzica ei va rămâne veşnic să fie ascultate – a murit un om excepţional, însă – a murit un suflet mare, poate mai mare decât mulţi dintre noi şi-ar imagina.
A murit când era mai fericită.
„Nu mai cred în nimic acum. E nedrept ce s-a întâmplat“, sunt vorbele Elenei Cârstea, una dintre cele mai apropiate prietene a Laurei. Aşa e.
Iar dacă privim în urmă, există atâtea regrete, nebănuit de multe… din partea unor oameni care nu au vrut-o pe Laura, oameni care au ignorat valoarea sa inestimabilă, regrete care acum nu mai au nici un rost.
O vom plânge o vreme pe Laura Stoica, alţii o vor plânge mereu. Ne vom bucura, însă, întotdeauna de vocea ei inconfundabilă, ne vom bucura de fiecare dată când ne vom amintit de Un actor grăbit, de Focul de Nici o stea sau de Mereu mă ridic.
Laura Stoica, a atins, în sfârşit o stea.
Dumnezeu să o odihnească în pace.