atât de mult
scrii
atât
te scrii
încât începi să semeni
cuvintelor
te-am atins
de piatră erai
pe degete însă
lipit mi-a rămas
doar nisipul
cuvânt pentru cuvânt –
poemele mele se nasc în poemele tale
pe când eu izbucnesc în cuvinte
tu izbucneşti în zis:
am riduri în voce
Acest articol a fost publicat miercuri, 9 noiembrie 2005 la rubrica Poeme, Eseuri, Proza.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.
Cetatenii Romaniei se pregatesc cu mic cu mare sa puna in 2007 piciorul pe treapta avionului de Bruxelles. Sunt toti...