Albicioasa
Marin SORESCU
Voi fi ca o şampanie turnată nervos
Într-un pahar cu picior lung, lung,
Lung de nu se mai termină.
Voi fi ca o şampanie în visul tău.
Căşunându-ţi acea dulce ameteală a femeilor frumoase
Care dau să fie severe cu sine,
Dar n-au suflu etic,
Şi asta spre binele societăţii
Şi pentru o clipă
Se abandonează iubirii eterne
Pentru care au fost create cu premeditare.
Ele ştiu asta,
Noi de asemenea,
Suntem complici.
Dar ne facem că plouă.
Urâtă expresie! Ce să faci?
Ne mai scapă şi câte-o vorbă mai aşa
Când iubim.
Ori nu se vede?
Voi fi ca o şampanie în visul tău de aur,
Făcând visul s-o ia razna, să se clatine,
Să se atingă de fire,
Să se urce pe stâlpii pe care scrie „Înaltă tensiune.pericol de moarte”,
Să se dea cu capul de alte vise
Mai vechi
Ale tale, că mai ai,
Tot de aur, bineînteles, îţi plac bijuteriile…
Ah, visele tale mai vechi,
În care nu sunt eu personajul principal,
În care nu fac nici măcar figuraţie
Şi la gândul acesta îmi vine…
Dar ce mă bag?
Te priveste,
Visele mai vechi ţi le las proprietate personală,
Te speli cu ele pe cap,
Scuzaţi, iartă-mă, sunt uşor pornit,
Şi membrana lor atingându-se,
Va lăsa să treacă încărcătura electrică
Dintr-unul într-altul, prin osmoză…
Ah, cum mă ametesc-da, până şi pe mine,
Vâlvătăile de pahar.
Tu eşti pahar şi eu şampanie,
Cum am convenit,
Pahar cu picior lung.