Nu stiu altii cum sunt, dar mie tare-mi mai plac fructele. Toate, fara exceptie! Astept cu nerabdare fiecare anotimp si luna a anului pentru a ma bucura de formele, culorile si de aroma savuroasa a fiecarui fruct cu care ne-a binecuvantat Dumnezeu pe acest pamant.
De la ce mi-o fi venit sa va spun voua, tam-nesam ca mie-mi plac fructele !?
Pai, chiar de la un strugure si nu de la unul oarecare ci de la doi ciorchini superbi, ca de expozitie, unul alb, unul rosu pe care i-am achizitionat la un pret… european pentru a-i impartasi la un “pahar de vorba” cu o prietena. Era primul strugure pe acest an, ma pregateam la un regal al gustului si…. ei bine, nimic!
Trecand peste gustul usor salciu cu care ne-a obisnuit orice fruct “sanatos” stropit cu chimicale pentru a nu se atinge de el nici vantul nici pamantul, dupa ce am zdrobit cu voluptate o boaba intre dinti nu am ramas decat cu un gust la fel de fad, salciu si vag dulceag. Nici o legatura cu gustul de strugure – chimicale curate nene, sub “haine” facute sa-ti ia ochii, pe care mai si dai o caruta de bani.
Ei bine, asta a fost boaba, pardon, picatura care a umplut paharul!
Sunt suparata si ingrijorata de ce ne asteapta.
Pentru ca anul asta, parca si mai mult decat in alti ani, am fost privata de placerea de a manca fructe adevarate. Si, pe an ce trece e mai rau!
Nu pot sa nu ma intreb ce va insemna, din acest punct de vedere, integrarea agriculturii romanesti in Uniunea Europeana.
Sa nu ma intelegeti gresit, sunt una din persoanele care sustine aceasta integrare. Chiar si in domeniul agricultura ma astept, sau mai bine zis sper ca, din 2007 sa nu ma mai intoxic cu fructe sau legume in care cantitatea de ingrasaminte sau pesticide depaseste orice limita pentru ca taranul – pardon – fermierul roman e darnic si, cand le are, le toarna cu pumnul, fara nici o socoteala.
Dar nu mi-ar place deloc ca fenomenul de “macdonaldizare” culturala la care suntem supusi de ani buni sa se extinda si asupra tuturor alimentelor pe care le vom gasi pe piata Nu vreau deloc sa accept ideea ca nu vom mai cultiva decat soiurile “stas” acceptate pe teritoriul UE si vom aplica aceleasi modele de cultura sintetica in care plantele cresc in “sosuri” chimice, producand fructe si legume record, ca marime si cantitate/ suprafata, dar fade si fara calitati nutritive.
Sunt doar aratoase si te fac sa “cresti mare” in straturi de carne puhava si nesanatoasa. Si sa dai bani in plus pe buline sau siropuri cu vitamine (majoritatea sintetice si ele) pentru a-ti pastra cat de cat sanatatea.
Asta fara sa mai discutam despre sumele care ar trebui investite intr-o industrializare agricola pe care o presupun aceste culturi.
Sper din suflet ca vom avea intelepciunea de a vedea ca singura noatra sansa de a fi competitivi este sa promovam o agricultura ecologica si sa ne aparam dreptul de a avea in continuare soiuri de fructe si legume specifice, aromate si gustoase, cultivate in mod cat mai natural – desigur, utilizand si mijloace tehnice moderne.
Sper ca vom avea puterea, ca romani, sa ne aparam biodiversitatea si, ca rasa umana, sa ne aparam dreptul de a manca fructele gustoase pe care pamantul si Dumnezeu le-a daruit omului.
Si mai sper ca Flutur(ele) din fruncea ministerului de resort sa fie capabil sa dea destul de tare din aripi pentru a starni acel “kamikaze” romanesc care sa ne pazeasca de o standardizare ireversibila.
Adicatelea, sa ia odata masuri sa sptijine “legiferarea pentru UE” pentru cat mai multe soiuri specifice acestei tari si sa promoveze modelele de agricultura ecologica.
Altfel, mie nu-mi ramane decat sa emigrez! Pe alta planeta.
