Gradul entropiei organismului corelat cu fenomenele patognomonice Strategii de abordare si monitorizare
Autori:
Dr. Liana Rodica Mărginean (1), dr. AnaMaria Mărginean (2), dr. Gelu Răducanu (2)
(1) – Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca
(2) – Centrul Medical Elmavital Cluj.Napoca
Introducere
Disfuncţiile imunitare reprezintă, în acest moment, o problemă de sănătate publică, necesitând o abordare interdisciplinară, integrativă, care să reunească informaţii, metode şi mijloace, atât cu privire la individul diagnosticat cu o disfuncţie imunitară, cât şi la factorii ambientali (familiali, profesionali, geografici, stil de viaţă, sociali, etc.) implicaţi în patogeneza disfuncţiilor. Din păcate, în acest moment, cel puţin în ţara noastră, nu există programe naţionale coerente care să analizeze în mod global starea imunităţii, mai ales la nivel de prevenţie. Pe lângă factorii obiectivi, dependenţi de starea economico-financiară a sistemului de sănătate, există cei legaţi de o informare deficitară atât în rândul populaţiei cât şi al medicilor, cu privire la adevărata cauzalitate a acestui mare domeniu de patologie.
Cel mai frecvent suntem puşi în faţa unor tablouri clinice complexe cu simptomatologie uneori confuză, care face ca un pacient să caute soluţionarea în mai multe servicii medicale de specialităţi diferite, dar fără să primească un răspuns coerent şi un tratament. Aceste piedici în găsurea unor soluţii globale au la bază şi apariţia unor boli noi, consecinţa modificărilor condiţiilor de viaţă şi de habitat, aşa numitele boli de civilizaţie, tributare în ultimă instanţă poluării mediului ambiant, creşterii radiaţiei electromagnetice, alimentaţiei artificializate şi stresului generat de schimbările rapide ale ritmului de viaţă.
Sistemul imunitar – generalităţi.
Sistemul imunitar reprezintă unul din modelele de inteligenţă în mişcare fiind organizat pe mai multe ierarhii, fiecare nivel fiind capabil de activitate autonomă. Noile teorii ale autoorganizării sistemelor biologice explică aceste performanţe, fiind o dovadă a modelului holografic la care se adaugă aplicarea legii armoniei şi frumuseţii universale.
La nivelul sistemului imunitar acestea se traduc prin, păstrarea identităţii sinelui şi a respingerii unor structuri străine, controlul matricei formatoare celulare prin intermediul ţesutului de susţinere şi respectarea numărului de aur în cadrul multiplicării celulare (controlul antitumoral). Nu în ultimul rând aceste celule inteligente ne asigură starea de bună dispoziţie, somnul, protecţia faţă de durere, regenerarea tisulară şi a ADN-ului şi încetinirea îmbătrânirii (controlul stressului oxidativ).
Psiho-neuro-imuno-endocrinologia, disciplină de interferenţă, a demonstrat deja legăturile care se stabilesc între aceste segmente ale fiinţei (psihic-suflet-sistem imunitar-sistem nervos-sistem endocrin). Iată de ce apariţia unei situaţii conflictuale la nivel sufletesc, spiritual, se transformă în răspuns patologic la nivelul triadei neuro-imuno-endocrine.
Se ştie, de exemplu, că o stare depresivă persistentă, determină apariţia unei imunodeficienţe ce se poate transforma în boală malignă.
Invers, se cunosc situaţii în care persoane aflate în situaţii limită, cu diagnostic de boală incurabilă (cance cu metastaze) au găsit forţele spirituale proprii de vindecare, anihilând şi învingând nivelul biologic al bolii.
Celulele imunitare, dotate cu inteligenţă (neutrofile, macrofage, limfocite), preiau semnalele de la diferitele ierarhii şi îşi modulează producţia de mediatori biologici. Exemplu:
Neutrofilul, în funcţie de cantitatea de mediator, poate avea efecte benefice sau nocive.
Efecte benefice: la nivel cerebral, după o agresiune (traumatism)
– stimularea de neurotrofine
– hemostaza
– regenerare tisulară
– efecte antioxidante
– îmbunătăţirea fluxului sangvin
– limitarea leziunilor secundare
– iniţierea reparaţiei
Efecte nocive:
– apariţia edemului cerebral
– stress oxidativ
– moarte neuronală
– lezarea barierei sânge-creier
– tromboze vasculare
– apariţia de leziuni secundare
Iata de ce exista pacienţi şi nu boli, fiecare având un algoritm particular de răspuns.
Strategii de abordare a stării de imunitate
La nivel de individ:
– anamneza detaliată cu privire la semne, simptome supărătoare şi prioritare, gradul de oboseală, randamentul profesional, calitatea vieţii.
– baterie de teste biochimice, imunologice, imagistice
La nivel de grup:
– se pune accentul pe factori de risc perturbatori ai imunităţii (poluare, factori toxici, profesionali, calamităţi, etc.)
La nivel biologic sau la nivel holistic:
– parametrii imunologici specifici (imunostatul)
La nivel holistic (pe model bio-psiho-social):
– identificarea momentului existenţial (biografia patologică, profilul psihoafectiv cu accent pe indicele de anxietate şi depresie) în corelaţie cu factorii ambientali.
Abordare la nivel de prevenţie presupune screenig-ul unor posibili factori etiologici sau de risc implicaţi în apariţia disfuncţiilor imunitare (de exemplu, carenţa de seleniu pentru cancerul bronhopulmonar, rolul fumatului, al sedentarismul, depistarea unor alergeni profesionali etc.)
Abordare curativă este echivalentul prevenţiei secundare. Presupune aplicarea unui tratament corector şi profilaxia recidivelor.
Strategii de monitorizare
Presupun urmărirea parametrilor identificaţi la nivel individual, sau la nivel de grup, pe intervale de timp corelate cu evoluţia clinică (ameliorări sau agravări).
Material şi metodă
În cadrul acestui studiu observaţional am plecat de la cele 1861 de investigaţii de analiză nelineară, realizate cu aparatul methatron OBERON, în perioada august 2004 – iulie 2005. Din acest număr de investigaţii am selecţionat 100 de cazuri, reprezentând un eşantion complex ca vârstă, sex, patologie declarată, factori profesionali, factori de mediu.
Abordarea la nivel individual a presupus preluarea datelor de anamneză, date biologice, paraclinice în legătură cu statusul imunitar, analiza stării psiho-afective, şi selectarea prin tehnica de analiză nelineară a ferestrelor, respectiv imaginilor energetice în legătură cu imunitatea (tub digestiv, sistem nervos, sistem endocrin, celulele imunitare, starea circulaţiei, depistarea microorganismelor, a alergenilor, a formelor nosologice şi a diagnosticului anatomo-patologic).
La nivel de grup populaţional s-au diagnosticat nivelele de imunitate, utilizând scala entropică Vithoulkas, cu 12 nivele de entropie. Scara ţine cont de importanţa ierarhiei organelor de la creier la piele şi a gradelor de afectare pe nivelele fizic (boli: cerebrale, cardiace, endocrine, hepatice, pulmonare, renale, osoase, musculare, cutanate), emoţional (apatie, tristete, chin/suferinta, fobii, anxietate, iritabilitate, insatisfactie) şi mental (confuzie mentala completa, delir distructiv, idei paranoide, iluzii, letargie, melancolie, lipsa de concentrare, uitare, neatentie).
Monitorizarea pacienţilor s-a efectuat la unul sau două controale de la prima investigaţie.
Rezultate şi discuţii
După prelucrarea statistică a datelor, corelate cu istoricul şi anamneza pacienţilor, se observă următoarea distribuţie a pacienţilor pe scara de imunitate Vithoulkas, înainte şi după terapiile corectoare.
Stări diferite de sănătate a organismului.
Vezi figura: Gradul entropiei organismului corelat cu fenomenele patognomonice. Expicatii:
Între 1-3 grad entropic – nivelul 1, al reacţiilor stenice la agresiunile microorganismelor mai puţin agresive (coci gram pozitivi, adenovirusuri, cocsakie, etc), reacţiilor cutanate şi musculare.
Între 4 si 6 grad entropic – nivel 2 (infecţiile cu germeni agresivi: stafilococi, proteu, pseudomonas, boli cronice degenerative, cardiopatie ischemică, hiperrensiune, reacţii de stress: anxietate, depresie, b. renale, afecţiuni reumatismale inflamatorii).
Între 6 si 9 grad entropic – nivel 3 (infecţii cronice cu germeni oportunişti, citomegalovirus, v. Epstein-Barr, v. herpetic, candida, lamblia, anchilostoma duodenalis, v. hepatitic, prezenţa bolilor autoimune: periarterita nodoasă, lupus, sclerodermia, dermatoze, tulburări cognitive, tulburări de memorie, sindroame neurologice, reacţie psihopatoidă şi sindroame de oboseală cronică).
Între 9-12 grad entropic – nivelul 4 (presupune prezenţa bolilor degenerative grave, demenţa alzheimer, schizofrenia, epilepsia, cancerul, SIDA).
Această scală atrage atenţia asupra posibilelor nivele energetice, în cadrul evoluţiei unor tulburări, având valoare deosebită în abordarea holistică, pentru că în realitate, după cum ştim, planurile de energie mental, fizic şi emoţional sunt interconectate la aceeaşi energie cosmică boala afectând diferit, în funcţie de biofrecvenţa agentului etiologic, un anume plan.
Aplicarea corecţiei terapeutice face ca sistemele să-şi redobândească frecvenţele de regenerare (scăderea entropiei, obiectivată prin analiza cu ap. Oberon).
Analiza nelineară a permis apreciere nivelului de răspuns la terapie (cantitativ-procentual) putându-se recunoaşte reacţiile slabe sau absente, reacţiile medii şi reacţiile puternice, în concordanţă cu reactivitatea individuală.
Analiza mai permite monitorizarea în timp a corctării predispoziţiilor morbide (ex. HTA, Diabet, Sclerodermie) respectiv, îndepărtarea din planul prezent a curbelor spaţiu-timp, ale bolilor, în cazul unui răspuns terapeutic bun.
Concluzii
1. evaluarea imunităţii pe baze holistice integrative, este necesară datorită multitudinii factorilor interni şi externi ce acţionează simultan şi pot genera disfuncţii.
2. pe lângă evaluarea statică a diverşilor parametrii imunologici este necesară şi evaluarea dinamică, multidimensională
3. abordarea statusului imunitar se poate face la nivel individual sau de grup, preventiv sau curativ
4. monitorizarea parametrilor este un proces dinamic, care ţine cont de toate evenimentele care pot influenţa evoluţia bolii (biologic, emoţional, tratament, etc)
5. utilizarea scalei entropice Vithoulkas pe un eşantion de populaţie din Transilvania, arată preponderenţa nivelului 3, penultimul, urmat de nivelul 2, apoi de 4 şi în ultimul rând de nivelul 1, ceea ce denodă un nivel îngrijorător al stării de sănătate.
6. analiza în cadrul scalei evidenţiază posibilitatea de trecere la un nivel diferit de entropie, în cazul unui tratament corect efectuat, verificat prin analiza neliniara utilizând aparatul Oberon (biocompatibilitate, vegetotest, terapie, indici de ameliorare procentuală).
7. rezolvarea problemelor cu privire la evaluarea şi corectarea disfuncţiilor imunitare, se poate realiza numai în echipe interdisciplinare, al cărui numitor comun este iubirea şi respectul faţă de semenul aflat în suferinţă.
Motto:
După o perioadă de decădere urmează momentul adevărului. Lumina puternică revine după ce fusese izgonită. Există mişcare, dar ea nu este determinată de forţă. Mişcarea este naturală, apare spontan. Din acest motiv transformarea vechiului devine uşoară. Vechiul este îndepărtat iar noul intră în scenă. Ambele măsuri sunt în acord cu timpul…..
I. Ching
Bibliografie selectivă
1 Fritjof Capra, Momentul adevărului, Ed. Tehnică, Bucureşti 2004, pag. 133-185
2 George Vithoulkas, Un nou model pentru Sănătate şi boală, Ed. Pan Europe, Iaşi 2002, pag. 50-71
3 Traian Stănciulescu, Terapia prin lumină. Fundamente biofotonice ale medicinei complementare, Ed. Cristal-Concept, Iaşi 2003, pag. 179-213
4 Liana Rodica Mărginean, Efectele regeneratoare ale preparatelor naturale în disfuncţii tiroidiene, Compendiul lucrărilor celei de-a VIII-a ediţii a Conferinţei internaţionale de Terapii complementare, Publiştirea Expres SRL, Arad 2004, pag. 355-366
5 Emil Cojocariu, Sistemul imunitar, un mecanism holistic de rezonanţă bio-energo-informaţională, Compendiul lucrărilor celei de-a VIII-a ediţii a Conferinţei internaţionale de Terapii complementare, Publiştirea Expres SRL, Arad 2004, pag. 193-202
Cautam de multa vreme asemenea informatii, deosebit de utile pt cetateanul mileniului III.Lucrez in invatamant si doresc sa organizez o masa rotunda intitulata ,,Dialog intre stiinte” la care sa participe medici, fizicieni, filosofi, ingineri, oameni interesati de terapii alternative. Daca veti avea placerea sa participati la o asemenea manifestare v-as fi recunoscatoare. Am citit si despre efectul Ancu-Dinca si cele cateva tipuri de dispozitive.
prof.ing Maria Stefancu, Liceul pedagogic Botosani