Figuri din umbră, îmbrăcate în impermeabile sau seducători îmbrăcaţi în smochinguri impecabile, sorbind vodca martini? Oricare ar fi imaginea dv. asupra unui spion, misiunea este aceeaşi – obţinerea unor informaţii confidenţiale pentru cel care plăteşte, indiferent că este vorba de o nevastă intrată la bănuieli sau de o superputere mondială.
Dovezile asupra spionajului internaţional datează încă din Anglia secolului al XVI-lea. Se consideră că primul maestru adevărat al spionajului a fost Sir Francis Walsingham, a cărui reţea de spioni acoperea întreaga Europă, lucrând în interesul reginei Angliei, Elisabeta I. Până în secolul al XX-lea, spionii erau totuşi recrutaţi în general printr-un sistem de “colaborare liberă” şi se supuneau ordinelor celui care plătea cel mai bine. La ora actuală, aproape toate ţările de dimensiuni mari se laudă cu o formă sau alta de Servicii Secrete.
CIA-ul din America şi KGB-ul fostei Uniuni Sovietice s-au bucurat dintotdeauna de mai multă popularitate, datorită activităţii de spionaj neîntrerupte din perioada Războiului Rece. Alte ţări preferă ca agenţii lor secreţi să merite cu adevărat această denumire. Marea Britanie a recunoscut oficial existenţa serviciilor sale secrete – MI6 – abia în anul 1994. Aceste organizaţii nu se mulţumesc doar să formeze spioni şi să îi infiltreze în forţele defensive ale altor ţări, ci pun la punct şi echipamente de spionaj extrem de performante, prin intermediul sateliţilor, de pildă, pentru a-şi supraveghea adversarii de la distanţă.
Dar profesia de spion nu înseamnă doar maşini rapide şi gadget-uri inteligente şi sofisticate. De fapt, rolul principal al unui spion de succes este chiar opusul acestora. Conform politicii neoficiale de recrutare a organizaţiei MI6, candidatul ideal pentru a deveni spion este o fire “extrem de sociabilă, care poate interacţiona cu orice gen de persoane, păstrând în acelaşi timp totală discreţie în ce priveşte propria persoană şi motivele sale”. Capacitatea de a se amesteca în mulţime, neobservat în orice situaţie, este de asemenea o prioritate pe lista cu “capacităţi necesare”.
(Sursa: „Mari maestri ai spionajului” – Titu Simon)