SCRISOARE DE DOR FARA DESTINATAR
Insetata de aroma dragostei in inceput de toamna adorm imbratisand doar perina de puf si ma gandesc la pielea ta pe corpul meu posedat doar de dorinte. A ta hedonista incurabila raman, dragul meu iubit imaginar. Tortura euforica a dorului patrunde in noaptea ce tanjeste dupa tine in aste ore tarzii. Doamne, ce crud ai fost cand ai decis sa nu mai vii! Scriai, spuneai ca ma iubesti atat de mult… A fost un vis lucid sau doar in noapte? Mi-ai aparut in fantezie cu-ale tale soapte? Inca te vreau. M-ai incalzit pana am dat in clocot si-ai disparut ca un pirat cu inima-mi in pumnul tau infuriat. Ai fost nerabdator… Credeai ca ma deschid asa usor? Preludiul in octave sufocante te-a-ndepartat? Ma-ntreb ce tragedie ti s-o fi intamplat? Poate-am visat… doar un cosmar putea s-aduca vesti atat de negre pentru inima mea cand ai plecat nepasator departe si far-de mine.
Polenizarea ta ucigatoare imi stoarce fiecare strop din mintea mea, din sufletul meu, din trupul meu cand scriu cu dorul si cu gandul doar la tine. Oi fi tu dascalul ce strange dur surubul doar in numele literaturii? Of, oare doar prin asta suferinta aceste randuri isi gasesc poteca pe-aceasta hirtiuta insetata de iubire? In luna cea de aur imi sopteai: „Esti pretioasa si mi-ar placea sa devii o scriitoare mare!”. Poate fusese al meu EGO sau SUPEREGO, sau poate infierbantatul ID. Poate ai fost doar o halucinatie si acum m-am dezmeticit din boala iubirii doar ca sa descopar starea ei cronica. Dar esti atat de intangibil mult prea des.
AH, in aste zile far-de tine nici soarele nu-i soare, nici luna nu mai e luna. Tare-as fi vrut sa-ti fiu stapana… Tu te-ai gandit vreodata ce mi-ar placea mie? Ai inteles vreodata ca tu erai o dulce veselie? Idealul meu… Zeul strugurilor exotici… DION, DION, DION… as fi vrut sa iti fiu un dar divin, A GIFT FROM GOD to you…. mi-ai fi spus Maya… mi-ai fi sarutat pletele impodobite cu maci doar pentru tine pana la adanci batraneti… Poate voi scrie un roman despre noi, doi iubiti imaginari…. Maya & Dion… Doar in lumea fanteziei ne intalnim, ne ascultam oftatul si ne sarutam ranile. Ai simtit vreodata ce nevoie striga in mine? Iubire doar voiam, nu gemete de dor impodobite cu suspine adanci si incurabila melancolie.
Ingerule Pazitor, spune-mi, acum esti mandru cand citesti a mele versuri sau te-nspaimanti de monstrul ce-ai creat-femeie cu un dor atat de insetat? SUBLIMATION IS MY OWN AND ONLY TANGIBLE SALVATION…
15 Septembrie, 2005, USA