Visez… ca traiescMa ratacesc in mine
si ma ascund sub ziduri
ce le-am cladit chiar eu
ma pierd sa nu mai stiu ca…
de atata timp
eu nu sunt eu…
sunt sclava mea
si ma sufoc
ca nu pot sa ma-nving
DELOC!
Am lumea mea
in care uit tot ce-i afara
si ma dau toata
nebuniei mele – un intuneric
in care ma scufund
pe zi ce trece
tot mai mult!
Nu ma mai tem
de spoielile din jurul meu
bune sau rele
sunt masti
lipsite d-importanta
si care nu imi dau speranta!
o masca
ce se-ntretaie
cu o paranteza dreapta
uitata-n fata casei tale…
iubirea mea
intuneric
privit prin oglinda
ce naste spirite incinse
de toamna…
iubirea ta
dar sub masca
se ascund strigoi
alungati din luna plina
dintr-o joi…
noi, noi amandoi