S-a supãrat Dumnezeu pe noi? S-a sãturat de rãutatea oamenilor, de neomenia care pune stãpînire pe sufletele noastre? S-a rãscolit natura din tîtîni ca sã ne dea o palmã?
Fortele dumnezeiesti si puterea apei si a vîntului încearcã sã ne arate cã nu e nimic mai presus de puterea misticã? Oare care e întrebarea pe care ne-o punem la vederea si simtirea nenorocirii abãtute peste tãrisoara noastrã? Trebuie sã fie o întrebare, pentru cã mã chinui sã gãsesc un rãspuns. Sau pur si simplu ar trebui sã mã asez în genunchi si sã strig, cu mîinile ridicate spre cer: „De ce?“. Si sã stau acolo minute în sir, fãrã sã aud, sã gãsesc un rãspuns, doar sã simt lacrimile siroaie cãzînd pe fata tristã si alunecînd spre piept, înmuindu-mi inima de român aflat în suferintã.
De ce? De ce asa de rãu, Doamne? Oare nu a suferit românul îndeajuns? Oare nu se zbate în continuare, zi de zi, ca sã rãzbatã, sã ajungã pe culmile unde meritã sã fie? Este rãutatea umanã ajunsã atît de departe? Trebuie sã plãteascã si trecutul pentru rãul prezentului? De ce nu vede omul unde-i este limita? De ce nu se opreste din vîltoarea rãutãtii, ca sã vadã zarea seninã? Se spune si se scrie, de secole, cã viata este scurtã si cã trebuie sã o trãim în liniste si bucurie, cu bogãtiile sufletului curat si ale gîndurilor pasnice. De ce nu devine întelesul acestor cuvinte a doua Biblie? De ce? Unde trebuie sã ajungem si cît mai trebuie sã suferim ca sã deschidem ochii si inima si sã întelegem cã sîntem cu totii o apã si-un pãmînt si cã ar trebui sã ne iubim seamãnul, sã-l respectãm si sã facem casã bunã cu el?
A fost trãznit Gorunul lui Horea, un simbol national. Cîte simboluri vom mai pierde pînã ne vom pierde pe noi însine? De ce sã nu pãstrãm ceea ce putem, ce este în puterea noastrã de a pãstra? Nici cel mai desãvîrsit luptãtor nu se poate lua la trîntã cu forta naturii, însã se poate lua la trîntã cu forta umanã spiritualã si sã biruiascã. Putem oare înfrunta si birui acest prezent în vîltoare, pentru linistea viitorului?
Sa stam drept si sa judecam stramb:
Stiut este ca furia apei si focului sant neintrecute, nestapanite si de neinfruntat-fara legatura cu mistica trasnetul a lovit pomi, case, animale, oameni si nu a venit sfarsitul lumii si nici nu va veni
atunci ?
De ce trebuie introdus elementul „mistic” ??