caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Impresii de calatorie



 

10 zile in paradis: CHICAGO!

de (5-9-2005)

Marea aventura americana a bacauanilor Gheorghe Parascan si Viorica Cocioiu continua. Plecati, in urma cu patru saptamini, in Tara Tuturor Posibilitatilor pentru a cuceri publicul iubitor de arta de la antipozi si a „face imagine” Romaniei, cei doi artisti plastici si-au intrat serios in roluri, reusind sa se impuna prin creatia lor si sa retina atentia asuprea fenomenului artistic romanesc. Despre ce s-a intimplat de la ultima corespondenta speciala primita din Statele Unite, in relatarea ce urmeaza, a trimisului nostru special la Washington:
(din Ziarul de Bacau)

Dupa cum va spuneam in urma cu doua saptamini, eram pregatiti sa pornim in calatoria care avea sa ne faciliteze cea dintii intilnire cu arta si publicul american. Eram insotiti de consulul general al Romaniei la Chicago, excelenta sa George Predescu, care a tinut sa fie alaturi de noi in minunatul megalopolis citadin.

Va marturisesc ca eram departe de a intelege ceea ce ni se intimpla, parca pluteam intre vis si realitate, mai ales ca doar cu o seara inainte iesisem din superba vila, ascunsa de o padure ca de basm, in care petrecusem primele doua saptamini de dupa sosirea noastra la Washington, Fairfax, ocazie cu care vazusem adevarata capitala americana ce ne impresionase mai ales la orele serii, infatisindu-ni-se cind gigantic, cind incarcata de o autentica atmosfera pariziana a stradutelor europenizate pierdute pe malul unui port fantastic (Alexandria) – pe malul Potomacului.

Era, asadar, pentru intiia oara cind ochii, inima si spiritul nostru percepeau cu adevarat lumea in care ne aflam. Se incheia o prima etapa din periplul nostru de sase luni in State. Trudisem din greu, alaturi de intreaga familie a prietenului nostru Stefan. Sotia sa, Dorothy si cei doi copii ne inconjurau nu doar cu interes, ci ne sprijineau si cu investitii atit sufletesti, cit si materiale, Stefan punind efectiv mina la confectionarea ramelor si la toate celelalte pregatiri pentru expozitia pe care urma sa o organizam la Chicago. Iar acum, ca expozitia era gata sa-si ia drumul in lume, o incarcaram in masina consulara si porniram spre Chicago la orele 5 si 30 de minute dimineata, la „cirma” cu unul dintre reprezentantii Ambasadei Romaniei la Washington.

Drumul se anunta extrem de interesant; o calatorie de peste douasprezece ore cu masina intre Washington si Chicago! Asa s-a si dovedit a fi: intilnirea cu lumea americana la tot pasul, cit si discutiile interesante cu domnul consul general, domnul George Predescu, fire deschisa si dispozitie declarata, dar si demonstrata, la realizarea scopurilor artistice in adevaratul sens al cuvintului. Pentru cele petrecute pe parcursul celor zece zile care au urmat, putem spune ca le datoram in cea mai mare parte succesul „aventurii noastre artistice” tuturor membrilor Consulatului General al Romaniei din Chicago, IL, alaturi de noi fiind nu doar consulul general, cit si colegii acestuia: sotii Herescu, dar si Florentina Vianu – viceconsul.

Sprijinul acordat de catre acesti oameni a fost deosebit de important, impunind prin prestanta si valoare actiunea noastra artistica in viata culturala a romanilor si evreilor traitori in Chicago, si nu numai.

Chicago (II)

Porniti spre Chicago – marea citadela americana unde vor avea prima confruntare cu publicul iubitor de arta de la antipozi, Gheorghe Parascan si Viorica Cocioiu vor descoperi o lume de care pe noi, romanii, nu ne despart doar Oceanul Atlantic si un continent, ci sute de ani de civilizatie de care incercam, asa cum putem, sa ne apropiem. Citeva impresii despre aceasta calatorie – in relatarea de la trimisul special al ziarului nostru:
(Din Ziarul de Bacau)

Calatoria noastra matinala spre Chicago a inceput odata cu parasirea capitalei Washington – un conglomerat de constructii impunatoare atit ca stiluri arhitecurale, cit si ca fantezie urbanistica. Ne inscriem cu autoturismul ce ne purta pretioasa comoara – tablourile viitoarei noastre expozitii – pe traseul decupat din infinitele circuite rutiere americane. Autostrazile, uriase, imposibil de traversat, pornesc in zeci de directii dupa adevarate coduri numai de americani stiute. Pentru ca aici, in America, nimic nu seamana cu europenismul de care ne tinem atit de strins legati. Drumurile nu se intersecteaza in afara oraselor, vitezele de deplasare sint ridicate, incadrindu-se, de regula, intre 35 si 65 de mile la ora. Facem parte integranta din peisaj. In fata si in spatele nostru, la stinga si la dreapta sintem incadrati de siruri infinite de masini cu motoarele turate, inghitind lacome kilometrii.

Incercam senzatia alunecarii pe spinarea unui sarpe urias, de sute de mile, ale carui cap sau coada par ca incep ori se termina la limitele de necuprins ale orizontului. Desigur, este vorba de drumurile din afara oraselor, acele sosele ce fac fara incetare ca seva Americii sa curga in venele uriasului continent. Dar, cum despre mirificul Washington voi scrie intr-un alt episod al periplului nostru american, revin la „peisaj”, adica ne urmam calatoria spre Chicago in vuietul continuu al motoarelor masinilor de ultima generatie si nu de putine ori al zecilor de grupuri de motociclisti „insurubati” in seile inalte ale bidiviilor motorizati, mindri de masinariile lor pe doua roti ce inghit, lacome, distantele.

Pe parcurs, intilnim zeci de localitati intesate de vile si blocuri cu arhitectura specifica Lumii Noi. Sint realizate cu mult bun gust si beneficiaza de utilitati sporite, adica de intregul confort pe care-l presupune civilizatia moderna. Simtim, parca, aceste constructii ca pe niste mirifice forme de basm; constructii frumoase, aparent fragile, dispuse in arealuri urbanistice mult mai concentrate decit cele europene si indiferente la materialele de constructii cunoscute acasa. La rindul lor, fermele sint o continua insotire pentru ochii nostri flaminzi de noutate. Presarate la distante relative unele de celelalte, sint alcatuite din cladiri si acareturi utilizate in productia curenta de produse vegetale si animale, cit si de case sau vile somptuoase, dovada ca agricultura americana nu se afla in pragul falimentului rural, asa cum se intimpla pe plaiurile noastre romanesti. Uneori se mai zaresc unele cladiri parasite, semn ca lumea in America nu accepta lincezirea falimentara si ca este mereu gata sa-si incerce sansa si sa-si provoace norocul in oricare parte a lumii!

…Iata-ne, in sfirsit, aproape de tinta calatoriei noastre de astazi. Intrarea in Chicago este extrem de spectaculoasa. Imediat ce pe cer, la orizont, incep sa se vada marile cladiri, traficul rutier se indeseste atit de mult incit ne trebuie mai mult de o ora ca sa strabatem cele citeva mile care ne despart de marginea megalopolisului. Percepem noi privelisti si incercam sentimente pe care nu le mai cunoscusem pina aici. Cred ca a descrie Chicago este o reala imposibilitate. Un conglomerat al orizontalelor si verticalelor, blocuri-turn ce se intind spre 100 de etaje!

Strazile se intersecteaza in unghiuri drepte – in cea mai mare parte, evoluind paralele intre orizonturi doar ghicite. In jur, geometria perfecta este rupta doar de vegetatia bogata, diversa, poliprezenta, respectata si protejata cu adevarata sfintenie de cetatenii ce locuiesc gigantul arhitectural. O uriasa pata de culoare, calda si linistitoare este decupata de tarmul uriasului lac Michigan, a carui suprafata mai ca ar depasi-o pe cea a Marii Negre!

… Este greu de trecut peste toate trairile de care am avut parte in aceasta extraordinara calatorie in care am avut fericirea de a putea cunoaste la ea acasa grandioasa opera creatoare a omului secolului XX. Chicago este, fara doar si poate, un miracol! Odata ce reuseste sa te cuprinda, ai senzatia ca in orice clipa te poate strivi in imensitatea lui, creindu-ti impresia ca esti redus la dimensiunea firisorului de praf pe care-l calci sub talpile tale. Incerci, totusi, sentimentul de mindrie la gindul ca semenii au stiut sa cladeasca acest frumos si uimitor oras! Sigur, cuvintele – oricit de mestesugite ar fi, nu au cum sa creeze imaginea autentica a ceea ce vedem, asa ca las cititorul sa priveasca imaginile fotografice pe care le alatur acestui reportaj, croindu-si astfel propriile trairi…

Ei, dar iata-ne ajunsi „acasa”, la resedinta noastra temporara. Sintem cazati la una din familiile de romani care au muncit din greu, dar care au reusit sa se realizeze si pe plan material, in adevaratul sens al cuvintului. Dupa o foarte scurta perioada de „acomodare la mediu si la atmosfera” incepem sa pregatim expozitia care reuneste, sub un generos generic, 30 de picturi grupate tematic: „Sinagogi din Romania”, expozitie pentru organizarea careia beneficiem din plin de sprijinul deosebit de consistent si de afectuos al celor din conducerea Templului Sholom din Chicago, unul dintre cele mai mari temple din Statele Unite.

Peste numai doua zile urmeaza „intilnirea la fata” cu publicul iubitor de arta din marele oras american. Cum vom fi primiti, ce fel de aprecieri se vor face la adresa artei noastre?

Chicago (III)

Iata, in sfirsit, sosita si ziua mult-visata: cea dintii expozitie personala vernisata pe pamint american. Public numeros, personalitati ale cultelor, artei si culturii, oameni politici, diplomati. Artistii bacauani asteapta reactiile si, odata cu ele, verdictul. Ce impresii au, de la acest eveniment, eroii incontestabili ai acestuia – bacauanii Gheorghe Parascan si Viorica Cocioiu?
(din Ziarul de Bacau)

Vernisajul expozitiei are loc intr-o zi de joi, sintem in 2 iunie, atmosfera este una festiva, cadrul – elevat. Sint prezente, alaturi de numeroase personalitati locale: religioase, administrative, artistice, si reprezentanti ai presei romanesti din diaspora, cit si oficiali de rang inalt ai tarii noastre la Chicago: consulul general George Predescu si vice-consulii Florentina Vianu si doamna Herescu.

Prietenul si sustinatorul nostru in aceasta autentica „aventura artistica americana” – profesorul universitar Stefan Niculescu-Maier, rosteste, la rindul sau, un spici acaparator referitor la eveniment.
1 Noutatea este absoluta; impresia – coplesitoare: pentru prima oara se etala, aici, in acest mare oras cu o mare comunitate romaneasca si evreiasca, o inedita colectie de picturi ce aveau ca inspiratie sinagogile din Romania! De asemenea, aceasta alcatuire de 30 de lucrari inca nestiuta in tara noastra era expusa aici, intr-unul din cele mai importante centre evreiesti americane.

Expozitia era, fara doar si poate, o restituire de viata evreo-romaneasca, o recunoastere fara de tagada a legaturilor seculare dintre reprezentantii a doua lumi unite prin traditii de viata dintre cele mai pure si mai adinci. Presa americana de expresie romaneasca avea, de altfel, sa publice in bisaptaminalul „Tribuna Romaneasca” – publicatie a romanilor din Statele Unite, ce se tipareste la Chicago, un frumos medalion semnat de domnul Bonica despre acest eveniment. Numeroase imagini fotografice ale picturilor expuse aici, la templul Sholom au vazut deja lumina tiparului atit in presa romaneasca, dar si in cea de expresie engleza.

Astfel s-au pus bazele unei adevarate colectii de arta ce va colinda Statele Unite, cit si Israelul. Proiectele merg chiar mai departe, in functie de posibilitatile de sponsorizare picturile in cauza avind sansa de a fi expuse, alaturi de multe altele, in locuri numeroase de pe intreg mapamondul. Un proiect gigant, realizabil totusi. Si asta pentru ca lumea este pe cale sa inteleaga cu adevarat cultura unui popor pus la grele incercari de atitea ori in decursul istoriei.

De altfel, aceasta expozitie se doreste a fi nu numai de arta, ci si un real si inedit document istoric. Numerosii vizitatori au apreciat lucrarile atit din punct de vedere artistic, cit si emotional. Faptul mi se pare cit se poate de explicabil: multi dintre evreii din Chicago provin din Romania, chiar cunosc sinagogile pictate, fata de care poarta in ei multe amintiri ale tineretilor din alte vremuri. Este, de asemenea, locul si prilejul de a multumi din sulet si domnului David Winlander – President, Chicago Chapter, American Jewish Committee, care a avut, la rindu-i, amabilitatea de a-mi trimite un respectuos mesaj de multumire. Iata-i continutul, in traducere:

„AJC – Comitetul Evreesc din America, 6 iunie 2005. Domnului Gheorghe Parascan si onorabilului consul general George Predescu, de la Consulatul General al Romaniei din Chicago – Ilinois. Draga domnule Parascan, din partea Comitetului Evreesc din America doresc sa va transmit cele mai calde multumiri pentru devotamentul si dedicatia pentru comemorarea mostenirii evreesti din Romania prin picturile ce ilustreaza sinagogile romanesti. As dori, de asemenea, sa va multumesc pentru generoasa donatie a unuia dintre aceste frumoase tablouri pentru mine si Comitetul American Evreesc. Lucrarile dumneavoastra sint frumoase si ne-au miscat; a fost o adevarata onoare pentru noi sa participam la aducerea acestei expozitii in Chicago. Va anuntam ca picturile dumneavoastra vor fi expuse, cu placere, la loc de cinste si zilnic vor servi ca aducere-aminte nu doar sutelor de mii de evrei romani, dar si dedicatiei dumneavoastra de a ajuta la conservarea memoriei lor. Va urez succes in cariera si in viitoarele dumneavoastra proiecte. Cu respect, David Winlander – presedinte, Chicago Chapter, The American Jewis Committee”.

Poate ca in afara acestor rinduri, deocamdata nu va mai pot spune nimic. Doar ca am intilnit, in America, o lume ce pune un mare pret pe valorile umane. Apoi, ca am avut sansa de a patrunde intr-o lume in care materialitatea este, de asemenea, prioritara. Tin sa inchei aceste prime rinduri ale prezentei noastre in Chicago multumind sincer intregului personal al Consulatului Roman General din Chicago, ca si distinselor personalitati din cadrul Templului Sholom din Chicago, si nu in ultimul rind sotiei mele – artista Viorica Cocioiu, care s-a straduit, alaturi de mine, sa duc la capat aceasta expozitie. Totodata, rezerv un gind special prietenului meu Stefan Niculescu-Maier, Proiect Director, cit si familiei sale: sotiei Doroty si copiilor.

Gheorghe Parascan

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Cuvinte de despărţire de Conu Alecu Paleologu

„Domnul Alexandru Paleologu”, „Excelenţă”, „Boierul”, „Alecule”, „Conaşule” ş.a.m.d., în multe feluri i se spunea marelui dispărut, dar cred că formula...

Închide
3.144.84.161