Ţi-am aflat secretele, durerile, atât de uşor!
Te-am ascultat.
Din când în când câte un „Ei!?”
Sau chiar „Vai, vai, vai!”
Vorbele tale îmi intrau în creier prin ochi.
Faţa ta, generator de stări, de imagini, pe care le-aş fi înţeles și fără vorbe.
Încet, aşa cum se scurge nisipul dintr-o clepsidră,
Povara inimii tale a urcat pe umerii mei.
Seara ne-a acoperit cu tăcere.
M-ai privit cu ochii milei.
„Ai ceva pe inimă; vrei să-mi spui?
Nu te sfii!
Sunt aici să-ţi fiu alături, să te ascult;
Cu bune, cu rele.”
… am gasit aici o mini – partitura de sinceritate si daruire de sine , pe care nu le-am ghicit pana acum ,ca le cultivi cu atata intensitate…pentru mine , e o surpriza de foarte bun augur , pentru care te felicit , din toata inima .
cu drag si INTENSE urari de bine , itzhak bareket .