Am iscodit ţinutul cu silinţă
Să îmi găsesc virtutea, să m-adape.
Pe ţărm arzând, în care vis încape
Să o înalţ, de este cu putinţă.
Pe Eufrat treceam împins de ape,
În Partenonul celor de-o fiinţă,
Doar voi găsi o brumă de putinţă
În trupul meu inert adânc să sape.
Într-un târziu, cu anii traşi pe roată,
Am înţeles că-n juru-ne avem
Sămânţa vie, în Eden creată
A celor ce surâd şi nu se tem
Ce n-au fugit din Paradis vreodată,
Dar noi, goliţi de vlagă, nu-i vedem.
14 iunie 2004