Clipe trăite pe meleagurile Mioritice, în mirosul cetinei şi susurul izvoarelor, sînt clipele efemere ale copilăriei.
Zîmbetul enigmatic al Mona Lisei, îmi evocă clipele efemere, petrecute în lecturi enigmatice.
Timpul în care am străbătut drumul dintre poalele Grand Canyon North & South, mi-a arătat eternitatea naturii faţă de efemeritatea noastră terestră.
Paşi-mi timizi pe lespezile Acropolei, Forumului Roman, Palatului lui Minos, Cardoului din Jerusalem, au răsunat ca un ecou de o clipă, în măreţie efemeră ale unor lumi de mult apuse.
Graniţa Americano-Canadiană de la Waterton Glacier Interantional Peace Park, mi-a redat speranţa efemeră intr-o lume a înţelegerii, a toleranţei, a respectului reciproc.
O privire din înalţimile Empire State Building, şi din Toronto Skyline, mi-a dat măsura efemeră a puterii umane.
În scorbura Cedrului milenar (Red Sequoia), m-am simţit ca o gîză în viaţa-mi efemeră.
Paşi-mi purtaţi în muzeele lumii, îmi destăinuie efemeritatea imortalizată de paletele de culori, de ochiul şi mîna măiastră a precedesorilor şi contemporanilor.
Sculpturile vîntului în formaţiile nisipoase Hoodoos îmi evocă longevitatea efemerului.
Şi încă multe alte trăiri, îmi încîntă memoria-mi efemeră.