Rubrica: „Mr. Hyde Park”
Titlu: Binele raului
Autor: Gabriel ANDRONACHE
Intr-un minifestival cinematografic organizat la New York, au fost prezentate 11 scurtmetraje avand ca tema atentatul din 11 septembrie 2001. Toate peliculele trebuiau sa aiba durata de 11 minute, 9 secunde si o fotograma, reprezentand corespondenta datei de 11.09.01.
Printre filmele participante, unul a avut un subiect aparte. Un batran (interpretat de Ernest Borgnine) isi uda in fiecare dimineata florile din fereastra, mereu nemultumit de faptul ca acestea se ofileau pe zi ce trece, din cauza lipsei de lumina. Intr-o zi insa, batranul s-a trezit intr-o camera scaldata de razele soarelui. Mirat, s-a dus la fereastra, vazand ca florile renascusera. De ce? Blocul de vizavi, cel care obturase pana atunci lumina datatoare de viata, disparuse. Era unul din „gemenii” World Trade Center, prabusit in urma atentatului.
Iata, asadar, o altfel de viziune asupra raului. Orice rau isi are reversul sau benefic. Sau din orice rau se poate naste binele, cu conditia sa fii asezat in punctul de vedere potrivit.
Niciodata nu e prea tarziu ca soarele sa rasara in coltul unei ferestre. Ca o dovada ca viata merge inainte.
===========================================
Rubrica: Marja de eroare
Titlul : Si se jura ca nu fura…
Autor: Ghita Petrus
Politia focsaneana a gasit 150 de conserve provenite din rezerva de stat in apartamentul lui Constantin Mandrila, secretatul Prefecturii Vrancea. Pe numele juristului Constantin Mandrila, responsabil printre altele si cu impartirea ajutoarelor pentru sinistratii vranceni, a fost emisa ieri o propunere de arestare preventiva pentru furt calificat.
Politia focsaneana a inceput cercetarile dupa ce trei vecini au sesizat politia si presa locala cu privire la pachetele suspecte care se descarca dintr-o masina a Prefecturii Vrancea in fata blocului lui Constantin Mandrila. O echipa de politisti de la Serviciul de Investigare a Fraudelor Vrancea a efectuat cercetari cu privire la aspectele semnalate, si anume ca secretarul general de la Prefectura Vrancea si-a insusit produse alimentare destinate ajutorarii sinistratilor.
Din primele verificari a rezultat ca in ziua de 19.07. 2005, Cioarec Florin, conducator auto in cadrul prefecturii, a incarcat in autoturismul institutiei mai multe conserve de la locul de depozitare a ajutoarelor pentru sinistrati, respectiv Vama Focsani, pe care le-a transportat la domiciliul secretarului general al prefecturii, Mandrila Constantin.
Ajunse la fata locului, autoritatile au procedat cu efectuarea perchezitiilor domiciliare. Astfel, intr-o boxa, proprietatea familiei Mandrila Constantin, au fost gasite 98 cutii pate de ficat si 51 conserve de carne de vita, care fac parte din loturile rezervelor de stat”, se arata intr-o informare a comandantului IPJ Vrancea, comisarul Viorel Serbanoiu.
Dupa perchezitia domiciliara efectuata in noaptea de marti spre miercuri, politistii si procurorii au inceput urmarirea penala si efectueaza cercetari sub aspectul savarsirii infractiunii de furt calificat pe timp de calamitate. In cursul zilei de ieri, atat secretarul Prefecturii Vrancea, cat si soferul acestuia au fost audiati de procurori.
Oamenii legii, care au emis o propunere de arestare preventiva pentru 30 de zile, spun ca, fiind situatie de calamitate, circumstantele sunt agravante, iar pedeapsa pentru furt poate ajunge pana la 15 ani de inchisoare. „Daca fura conserve din magazin, probabil ca nu era arestat, dar in Vrancea e o situatie exceptionala.
Suspendat din functie
Trei vecini ai lui Constantin Mandrila se aflau in fata blocului marti dupa-amiaza, atunci cand din masina prefecturii, un Cielo albastru, s-au descarcat conservele. Unul dintre martorii audiati de politisti l-a ajutat chiar pe sofer sa transporte sacul la destinatar.
In momentul depistarii furtului, Constantin Mandrila se afla la Vama Focsani, unde dirija distribuirea ajutoarelor care erau transportate de elicopterele Unitatii Speciale de Aviatie. In cursul zilei de ieri, Mandrila a fost suspendat din functie.
Sa reprezinte acest caz un nou semnal de alarma cu referire la societatea romana? In afara de faptul ca nu suntem pregatiti sa facem fata unor cataclisme de o asemenea amploare, dovedim ca nu suntem capabili sa gestionam aceasta criza in care se pare ca Romania se afunda tot mai adanc. Sinistratii au nevoie de tot ajutorul pe care il pot primi. Oameni la 50-60 de ani care au pierdut totul intr-o clipa, au nevoie de toate resursele pe care le putem oferi. Refuz sa cred ca acest caz nu este singular si ca trebuie tratat ca atare. Nu ma indoiesc nici de faptul ca autoritatile vor continua sa ii ajute pe cei lipstiti de sansa. As dori doar sa nu mai fim pusi in astfel de situatii in care trebuie sa luam decizii importante in cateva clipe, si sa invatam sa ne asumam responsabilitatea asupra greselilor din trecut.
=================================================
Rubrica: „Savoir vivre”
Articol: In memoriam
Autor: Dorin MOCANU
„..ce e si viata.. traiesti 98 de ani, treci prin rascoale, 3 razboaie, revolutii.. pe sub 3 regi, x presedinti, dictaturi.. mergi la n nunti, botezuri, petreceri, inmormintari.. rizi, plingi.. te rogi, uneori injuri (niciodata de Dumnezeu sau de cele Sfinte).. te imbolnavesti, dar nu te lasi.. iti iubesti copiii, nepotii, stranepotii.. la un moment dat, te sperie gindul.. te hotarasti, dar nu poti.. nu te lasa Dumnezeu.. dilema, lupta.. deodata te hotarasti..”
„.. lasi cirja si pornesti pe ultimul drum.. de la etajul 2, la 9.. pe jos.. hotarit.. ajungi.. nu eziti.. si..”
„.. am o dorinta.. din pacate nu mi-o poate nimeni implini.. nu acum cel putin.. as vrea sa stiu care i-au fost ultimele ginduri.. tare as mai vrea sa stiu..”
Intr-o seara de iulie am primit aceste 3 SMS-uri, de la cel mai bun prieten.. le-am citit de prea multe ori pina am avut puterea de a afla cele din spatele cuvintelor.. un Barbat, un stejar intre oameni, un Senior al vietii si-a pus inca o data Binele si linistea copiilor, mai presus de sine.. si i-a luat lui Dumnezeu de pe umeri, povara smulgerii de pe aceasta lume.. de linga cei dragi..
Credincios peste putinta, smerenie intruchipata, bunicul lui Marius a avut curajul asumarii dumnezeirii.. nu doar a trait viata cu superioritatea Barbatului impacat cu sine si cu Dumnezeu dar a si decis singur asupra momentului si modului de a o incheia..
Lacrimile se usuca.. durerea pierderii, a neintelegerii, tragismul faptului in sine se estompeaza cu zi ce trece.. dar ramine ceva de neinlocuit: Amintirea. Zimbetul lui in fata tuturor greutatilor vietii si mai ales, in fata Provocarii atit de inaccesibila celorlalti. Imaginea Luptatorului.
Stiu, scriind acestea imi voi atrage oprobiul multora..
Stiu ce spunea Sfintul parinte Cleopa despre pacatul sinuciderii..
Stiu ca sinucigasilor le este interzis ritualul crestinesc elementar al slujbei si inmormintarii..
…….dar mai stiu ceva: ca sunt mii, poate milioane de crestini in lume care toata viata nu intra intr-o biserica, nu spun o rugaciune, nu fac o cruce, nu aprind o luminare.. hoti, violatori, criminali.. pacatosi cu sufletele departe de Dumnezeu si toate cele Sfinte si carora neconditionat li se permite inmormintarea cu tot ritualul crestinesc. Iar unui Barbat care a onorat cu inima, sufletul si lacrimile lui timp de aproape 100 de ani biserica si pe Dumnezeu….
.. rogu-te Doamne.. iarta pacatele acestui nevrednic de dragostea ta.. si aseaza-l in rindul celor de-o seama in slavirea si iubirea Ta vesnica!
==============================================
Rubrica: Cutia Pandorei
Articol: Spionul lui Stalin
Autor: Cristina FILIMON
Richard Sorge este, in opinia istoricului Christian Kessler, cel mai mare spion al secolului XX: cu doua luni inainte ca armata germana sa invadeze Uniunea Sovietica, a informat Kremlinul despre existenta planului Barbarossa, indicand chiar si data exacta a declansarii atacului – 22 iunie 1941.
S-a nascut la Baku, pe 4 octombrie 1895, dintr-o mama rusoaica si un tata german. In timpul primului razboi mondial lupta in randurile armatei germane. In 1918 adera la Partidul comunist german, iar dupa stabilirea
la Moscova, in 1925, devine membru al Partidului comunist sovietic. Cinci ani mai tarziu, serviciul de spionaj al Armatei Rosii il trimite in China.
Timp de trei ani, Sorge se familiarizeaza cu problemele Asiei si devine cunoscut ca ziarist independent. Cu aceste argumente isi convinge superiorii ca este omul potrivit pentru o misiune in Japonia. Caci, in acea vreme, Tokyo juca un rol extrem de important in partitura diplomatica si militara care urma sa hotarasca viitorul Europei, Asiei si Americii.
In 1933, Richard Sorge ajunge in capitala nipona cu misiunea de a organiza o retea de spionaj. Aceasta trebuia sa afle daca Japonia intentioneaza sa atace URSS, natura relatiilor dintre Tokyo si Berlin, pe de o parte, si Tokyo si Beijing, pe de alta, si sa stranga informatii privind armata si industria grea a tarii. Gratie reputatiei de ziarist stralucit si bun cunoscator al lumii nipone si increderii pe care i-o acorda Germania nazista in calitate de corespondent al Frankfurter Zeitung, nu i-a fost greu sa patrunda in anturajul generalului Eugene Ott, atasatul militar si apoi ambasadorul Germaniei la Tokyo. Prin informatiile si sfaturile pe care i le da contribuie la ascensiunea generalului, ii devine confident si, mai mult, amantul sotiei acestuia.
In ciuda faptului ca Sorge actioneaza cu prea putina discretie, reteaua organizata de el, numita „Ramzai” si formata din zece persoane, europeni si japonezi, este foarte eficienta. Informatiile provin chiar din interiorul Ambasadei germane, unde spionul sovietic se intalnea cu diplomati, oameni de afaceri, specialisti, pe care ii cucerea cu inteligenta si charisma lui. In acelasi timp, ambasadorul il tinea la curent cu mesajele secrete schimbate intre Berlin si Tokyo. La un moment dat, ajunge sa redacteze buletinul official al Germaniei, situatie care ii permite sa citeasca toate telegramele codate primite la Ambasada.
Informatiile culese iau drumul Moscovei prin intermediul unui post de emisie sau al curierilor. Mult timp reuseste sa-l pacaleasca pe trimisul special al Gestapo si sa dejoace actiunile de urmarire ale redutabilelor servicii japoneze de contraspionaj.
„Epicurean, amator de femei si bauturi tari, Sorge antrena, in trecerile lui prin Hotel Imperial, cartierul lui general, sau in mediile obscure ale
capitalei nipone, o cohorta de secretari si atasati de ambasade. Dar in spatele mastii lui de petrecaret si nazist nu avea decat o religie: comunismul. Si un scop: victoria acestuia. Cu siguranta, a furnizatinformatii impor tante si germanilor (de exemplu, planurile de lupta ale armatei japoneze de-a lungul frontierei ruse), pana la punctul in care unii il considera agent dublu. Dar intotdeauna a ramas credincios patriei mamei lui” – subliniaza profesorul Kessler intr-un recent articol din L’Histoire dedicat figurii acestui as al spionajului.
In 1937, Stalin il recheama la Moscova. Sorge refuza sa se conformeze ordinului. In acea vreme, multi dintre prietenii lui ramasi in tara erau lichidati. Devine tot mai necontrolat, bea din ce in ce mai mult, iar in timpul libatiilor face tot felul de declaratii periculoase.
Latul se strange si, in octombrie 1941, reteaua lui cade. Este condamnat la moarte si spanzurat – ironie a sortii! – pe 7 noiembrie 1944. Dupa ce doua decenii l-au ignorat, in 1964 autoritatile sovietice ii confera titlul de „Erou al URSS” si ii ridica o statuie in centrul Moscovei. „Sutele de mesaje trimise, de o precizie incredibila, au avut o importanta capitala pentru Uniunea Sovietica. «Herr Doktor», cum il poreclisera prietenii, are la activul sau cel putin doua informatii senzationale: prima priveste invadarea Uniunii Sovietice de catre Hitler – operatiunea Barbarossa, din 1941. Sorge l-a avertizat pe Stalin cu doua luni inainte. A indicat chiar si data exacta a declansarii atacului: 22 iunie 1941.
Informatia n-a fost insa crezuta de dictatorul de la Kremlin: pe de o parte, acesta considera ca spionul ducea o viata prea dezmatata pentru a fi luat in serios, iar pe de alta, banuia o manevra de dezinformare a anglo-saxonilor.” Stalin credea in respectarea pactului germano-sovietic.
A doua informatie importanta transmisa de Sorge este aceea ca trupele nipone, masate de-a lungul frontierei cu Manciuria si Mongolia, nu vor ataca, in ciuda presiunilor facute de partenerii din alianta tripartita, Italia si Germania, care voiau ca rusii sa fie prinsi intr-un cleste. „«Herr Doktor» si-a sustinut afirmatia prin date extrem de precise: lucratorii de la caile ferate manciuriene fusesera demobilizati, regimentele primisera uniforme tropicale, iar rezervele de petrol ale japonezilor erau insuficiente pentru un astfel de atac.” Datorita informatiei, Stalin a putut sa aduca la Moscova, de pe frontul de est, mii de tancuri si avioane si aproape 300 000 de militari, ceea ce i-a permis sa opreasca ofensiva germana. Totusi, aceasta lovitura de maestru cu care este creditat Sorge trebuie „relativizata” – sustine Kessler -, caci unele elemente furnizate de el
fusesera deja luate in calcul la Moscova. S-a mai spus, de asemenea, ca, in octombrie 1941, Sorge ar fi anuntat Moscova ca „japonezii au intentia de a ataca Pearl Harbour in urmatoarele 60 de zile” si ar fi cerut sa fie anuntat Washingtonul.
Deseori Sorge era asemanat cu personajele lui Malraux.
Era inalt, frumos, atletic, cu fata marcata de riduri si cicatrice, devastata de alcool, nopti albe, sex. Deci, nimic din tristul aparatcik stalinist. Un individ atipic, un erou care, in fiecare clipa a periculoasei lui existente, infrunta moartea: supravegheat de politia japoneza si de Gestapo, isi risca viata in marele joc al libertatii. Este un personaj din Malraux. Rolul lui? Acela de a informa Moscova – prin intermediul unui post de radio clandestin – despre orice primejdie care ar ameninta Uniunea Sovietica, prinsa intre Germania hitlerista, la vest, si trupele japoneze care au invadat China si Manciuria, la est. Corespondent al lui Frankfurter Zeitung la Tokyo, erijandu-se in nazist, a stiut sa-si faca relatii la cel mai inalt nivel: este prietenul intim si confidentul ambasadorului Germaniei, amantul sotiei acestuia si are usa deschisa in cercurile cele mai inchise ale guvernului si Statului Major de la Tokyo. In acest fel, il va putea avertiza pe Stalin, cu mult timp inainte, de atacul pe care Hitler urmeaza sa-l declanseze asupra URSS, in iunie 1941…
In acest occidental (era de nationalitate germana) ratacit intr-un Extrem Orient greu de inteles, era, de asemenea, ceva din Lord Jim (personajul lui Joseph Conrad ): singuratatea, infinita lui singuratate…
Condamnat sa faca jocul nazistilor, nu-si poate scoate masca decat in fata membrilor retelei lui; dar cu ei trebuie sa poarte o alta masca pentru ca este seful lor: aceea a unui comunist credincios. In anii 1937-1938 afla ca Stalin i-a lichidat pe multi dintre fostii lui prieteni: Buharin, Reis, Radek. Dar, in ciuda indoielilor, nu va inceta sa se bata „pentru patria socialismului”. Caci a facut o alegere, politica si existentiala: dusmanul care trebuie distrus este nazismul. Este un soldat: pe campul de lupta al spionajului nu exista nuante. Dezacordurile raman si se amplifica, in special o data cu semnarea pactului germano-sovietic si izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial. Le indeparteaza colectionand femei si band: mult si, in scurt timp, fara masura.
Cand Uniunea Sovietica este invadata de Wehrmacht si germanii ii preseaza pe japonezi sa-l atace pe Stalin la frontiera din Extremul Orient, risca totul, isi pune in joc viata: iesind din pielea de spion, face propaganda pe langa oficialitatile japoneze, incercand sa le convinga ca interesul lor este de a ataca Imperiul britanic si America, nu Rusia… Nu-l intereseaza ca razboiul mondial se agraveaza, pentru ca din aceasta conflagratie va izbucni revolutia mondiala: este comunist, un comunist adevarat. In crizele de etilism, tot mai frecvente, el – corespondentul unui ziar nazist – incepe sa-l insulte pe Hitler, isi marturiseste chinurile sufletesti amantelor, se cufunda in delir, trecand de la depresia profunda la megalomanie: „Eu il voi dobori pe Hitler!”… Banuielile planeaza asupra lui din ce in ce mai mult. Este urmarit. Dar viata, viata lui, nu mai conteaza: ceea ce conteaza este victoria. (…) A fost spanzurat la Tokyo, in 1944. Moare strigand:
„Traiasca Armata Rosie!”. A crezut pana la capat in viitorul luminos al socialismului? Nu conteaza!… E nevoie de Speranta pentru a ne bate?
(Morgan Sportès- „L’Insensé” (Ed. Grasset, 2002)