Aparut in Capital, iulie 2005
La acest moment, Romania are un dublu statut. Este o tara beneficiara de asistenta prin cateva programe finantate de ONU si Uniunea Europeana. Dar este si o tara furnizoare de asistenta, daca ar fi sa dam ca exemplu doar sprijinul nostru pentru reorganizarea Ministerului Afacerilor Externe din Irak. Problema principala care se pune deriva din faptul ca, in calitate de membru deplin al UE, tara noastra va trebui sa se alinieze la politica europeana in domeniu. Acest lucru presupune in egala masura bani de la buget si o strategie clara de cheltuire a lor pe termen scurt si mediu. In 2004, Romania a alocat de la buget aproximativ 500.000 euro pentru actiuni umanitare si de asistenta. Ca membru deplin al UE, tara noastra are ca obligatie sa-si creasca contributia, pa! na in 2010, la aproximativ 100 milioane euro pe an, reprezentand 0,17% din produsul national brut.
Diferenta este enorma si arata ca, pe langa banii de cofinantare pentru fondurile de la UE, va trebui sa luam in calcul si banii pentru asistenta, mai ales in conditiile in care avem ambitia sa trecem la o bugetare multianuala. Intr-o tara in care ponderea populatiei aflate sub pragul saraciei este la nivelul de doua cifre, decizia alocarii unei sume substantiale pentru programe in afara tarii va fi dificila si va necesita un consens la nivelul intregii clase politice.
In orice caz, prioritatea zero este stabilirea, incepand cu 2006, a unei linii bugetare distincte pentru ajutor umanitar si asistenta pentru dezvoltare. Politica nationala in domeniu trebuie gandita strategic, pornind de la interesul national al Romaniei, unitar, cu toate sumele alocate diferitelor programe subsumate unui fond general in cadrul bugetului si eficient cu obiective clare si mecanisme transpar! ente.
In al doilea rand, trebuie asigurat un echilibru intre fondurile alocate bilateral si cele dedicate drept contributie romaneasca in cadrul diverselor instrumente regionale si multilaterale. Neexistand reguli in aceasta privinta, este de preferat ca interesele bilaterale evidente sa fie echilibrate de instrumente multilaterale in spiritul politicii noastre externe de sprijinire a unui „multilateralism eficient”. si nu ma refer aici la participarile de forte de stabilizare sau mentinere a pacii care nu se numara la asistenta pentru dezvoltare. Nu in ultimul rand, detalierea prioritatilor geografice si tematice, probabil zona unde discutiile vor fi deosebit de intense. In mod natural, o mare parte din fonduri se va indrepta catre zona de vecinatate, imediata sau extinsa, dar vor exista cazuri cand prioritatile Uniunii Europene in ansamblu ar putea sa se indrepte catre alte zone ale lumii. Africa si atentia pe care viitoarea presedintie UE a Marii Britanii o acorda aces! tui continent constituie cel mai bun exemplu in acest sens.
Daca in cazul geografiei, Romania ar putea fi pusa in situatia de a se alatura curentului principal de opinie, atunci cand vine vorba de domeniile de asistenta, situatia se prezinta cu totul altfel. Cu mici exceptii, singurul instrument de continuitate al asistentei romanesti este bursa de studii. Daca scadem ajutorul umanitar, practic aproape toti banii alocati in 2004 si 2005 s-au dus catre bursele de studii.
Fara a diminua importanta acestora, desi este discutabil de ce pentru 2005 sunt 17 burse pentru Congo si doar 3 pentru Georgia sau Serbia si Muntenegru, este evident ca plaja tematica a asistentei este mult prea ingusta. Practic, aici trebuie pornit de la expertiza deja existenta la nivelul organizatiilor neguvernamentale romanesti, expertiza care, cel putin initial, poate fi grefata pe proiecte deja in derulare ale unor tari cu „traditie” in programe de asistenta pentru dezvoltare. Romania trebu! ie sa-si creeze o nisa clara in zona ajutorului pentru dezvoltare, printr-o abordare complementara, si nu de duplicare a unor actiuni realizate de alte tari.
Toate aceste intrebari si multe altele va trebui sa faca obiectul unor analize si dezbateri consistente in constructia unei politici nationale in domeniul asistentei oficiale pentru dezvoltare, initiativa Ministerului Afacerilor Externe de a lansa o pagina de Internet dedicata acestui subiect fiind laudabila.
„In orice caz, prioritatea zero este stabilirea, incepand cu 2006, a unei linii bugetare distincte pentru ajutor umanitar si asistenta pentru dezvoltare.”
Am oroare de indicatii formulate in genul: „Toate aceste intrebari si multe altele va trebui sa faca obiectul…”