REPORTER: Un ziarist mult prea curios
INTERVIEVAT: Un inger cazut in dizgratie
Reporter: Cum ai ajuns sa cazi in dizgratia Lui?
Intervievat: E o poveste lunga, dar se poate rezuma in cateva cuvinte. Intr-o zi i-am cerut sa ma lase sa ma intorc pe Pamant. Reactia lui a fost una la care nu ma asteptam. Asa ca hai sa incercam sa demitizam si noi putin aceasta aura ce ne inconjoara pe noi, “Cei de Sus”. A spus ca asta ar insemna sa-mi dea inapoi suferinta de care am avut parte aici, jos. Atunci nu l-am inteles si am protestat, astfel ca m-a trimis pe pamant ca simplu muritor. Mi-a oferit la dispozitie o saptamana in care sa ma hotarasc: raman in continuare inger sau trec de partea …cealalta. Asa ca…iata-ma
Rep: Care a fost cea mai grea sarcina de realizat? Ca inger, bineinteles…
Int: Cel mai greu a fost sa escortez oamenii in drumul lor catre Rai. Toti erau nedumeriti. Nu stiau incotro se indreapta si nici cum au ajuns acolo. Poate ca asta e singurul lucru care doare cu adevarat: pentru cateva momente nimeni nu-si mai aminteste absolut nimic. Pe urma apare regretul ca nu au realizat mai multe. Intrebari de genul: de ce am fost luat de pe Pamant asa repede? de ce nu am fost lasat sa-mi duc la capat visele?…Intrebari la care e din ce in ce mai greu sa raspunzi.
Rep: Tu iti amintesti cine erai inainte de a deveni inger?
Int: Nu. Si cred ca e mai bine asa pentru ca nu am nici un fel de regrete. Sunt sigur ca am facut destule fapte bune in timpul vietii, din moment ce am ajuns inger. Nu crezi?
Rep: Care a fost cea mai des intalnita dorinta pe care au avut-o oamenii cand i-ai condus catre Rai?
Int: Aceea de a-L intalni pe Dumnezeu. Pe Insusi Creatorul lor. Oamenii nu inteleg ca Dumnezeu nu e o fiinta palpabila, nu are reprezentare in lumea materiala. Ei nu inteleg ca Dumnezeu e pretutindeni. Asa ca, atunci cand imi cer acest lucru, eu le spun sa priveasca in jurul lor. Dumnezeu e prezent in fiecare lucru din jur.
Rep: Ai fost vreodata in Iad?
Int: Da, dar m-am intors repede. Iadul fiecarui om e groaznic. Cand le unesti.. iti poti imagina ce iese. Gandeste-te la toate regretele tale, la toate lucrurile de care te-ai atasat, la oamenii pe care i-ai ranit. Gandeste-te ca daca tu nu ai iertat pe nimeni, nu vei fi iertat nici tu. Asta inseamna Iadul… neputinta ta pusa in fata celor mai groaznice torturi. Poti muri si sa nu realizezi asta. Sa nu intelegi lucrurile in profunzime. Acum ai un avantaj fata de ceilalti. Intrebarea e: cum il vei folosi?…
” Ai grija sa faci cat mai mult bine celor din jurul tau si ajuta-ti intodeauna aproapele fara sa te temi de…”. N-am mai auzit ultimele cuvinte pe care le rostea in momentul in care parasea barul in care l-am gasit, vegheat de o cafea. Pentru mine a devenit clara decizia lui…ii va ajuta in continuare pe cei care i-au provocat atat de mult rau. Singura lui arma e speranta ca intr-o zi va putea sa se reintoarca…
Si, cine stie, poate ca intr-o buna zi ne vom reintalni pe strada sau ma va conduce pe ultimul meu drum. Un singur lucru mi-a ramas intiparit in minte. Faptul ca acolo sus, cineva ma vegheaza. Probabil ca vor mai trece zeci de nai pana voi mai sta de vorba cu un inger la o cafea. Pana atunci.. ma consider norocos…