Candva am cunoscut o nepoata a preotului ardelean, scriitorul Agarbiceanu, era profesoara la Universitatea Bucuresti si nu stiu daca din aceasta cauza am ramas cu sufletul alaturi de bunicul ei, sau, intr-adevar, povestirile acestuia mi s-au parut deosebit de omenesti, bine scrise si oferind exemple de comportare a preotilor fata de umilitii satelor noastre.
Una dintre acestea se intituleaza “Dura lex” si povesteste simplu despre o femeie saraca, vaduva, avand un singur baiat pe care-l iubea din tot sufletul. Baiatul s-a imbolnavit si intr-o dimineata a murit. Biata mama, complet distrusa, si-a adunat toate puterile sa pregateasca cele cuvenite pentru inmormantare, si-a dat seama ca toata ratiunea ei de a trai a disparut odata cu baiatul, a dat de pomana tot ce avea in casa, apoi, dupa ce ultimul om a plecat, s-a asezat in pat cu mainile pe piept, asteptand moartea. A adormit… In zori a trezit-o cantatul unui cocos. S-a dumirit ca nu-i moarta, iar cocosul era al ei, ramasese in curte fiindca nu reusise sa-l prinda ca sa-l dea de pomana. S-a simtit revoltata ca traieste in timp ce copilul ei e in groapa. Dintr-o data a apucat-o o neliniste, o sfarseala, tot organismul ei se revolta. Ii era foame, o foame cumplita. In casa nu mai era nimic. Ii era rusine ca se gandea la mancare, nu mancase nimic de trei zile si, deodata si-a amintit ca mai are in pod niste grau vechi ramas undeva intr-un sac. S-a urcat in pod, a luat sacul si mergand spre moara simtea ca a fost invinsa de propriul corp, tradator, care se zbatea sa traiasca…
Legea dura a naturii. Legea vietii.
Imi amintesc mereu de aceasta povestire de cate ori observ cat de nemernice, cat de trecatoare si impotriva vietii, a binelui multimilor sunt alcatuite legile noastre. O lege trebuie sa fie clara, s-o inteleaga toti cei catre care se indreapta. O lege trebuie sa dureze in timp, nu sa fie amendata cu fiecare schimbare politica. O lege trebuie sa respecte strict Constitutia. Daca se prevede ca toti cetatenii sunt egali in fata legii, apoi asa sa fie. Si sa se stie ca unde-i lege, nu-i tocmeala.
Din pacate, la noi nu e asa. Justitia nu functioneaza corect si nici nu se vad sansele de indreptare. Legea ii apara, evident, pe cei puternici, pe cei cu bani si influenta. Ca sa dau exemple, ar fi ineficient, toata lumea stie. Este jenant, este rusinos, este strigator la cer cat de nedreapta este Justitia romana. Ce s-ar fi intamplat daca in locul sotiei senatorului un sofer oarecare ar fi omorat 3 oameni? Stim ce. Cand o biata batrana fura cateva haine vechi din cele pentru sinistrati striga toti: Sariti! Hotul! Dar cand se fura fabricile, padurile, pamanturile? Aceia nu sunt hoti, sunt intreprinzatori.
De cateva zile citesc despre noile legi ale proprietatii trecute repede prin Parlament. Bine, dar cei peste patru sute de legiuitori, au citit cum se modifica aceasta lege? Eu am citit textul publicat in Monitorul Oficial. Masacru! Oameni nevinovati vor ajunge in strada. Unii isi vor pune streangul de gat. Unii vor intra in posesia unor imobile, terenuri, paduri la care nici nu visau. Vor fi favorizate fraudele de tot felul. Poate ca s-a si urmarit asa ceva. Constitutia care a prevazut clar dreptul la proprietate si garantarea proprietatii e incalcata.
De ce stau acei oameni in fruntea tarii, de ce au fost alesi? Numai ca sa ceara de la popor sa le cumpere limuzine, fotolii, sa le dea lefuri imparatesti? Peste patru sute de oameni, plus membrii Guvernului, nu intorc pe toate fetele o lege inainte de a o aproba? Nu se consulta cu oamenii, cu cei pe care vor sa puna biciul?
Nu simpatizez cu nici un politician, cu nici un partid, ma gandesc numai la oamenii acestia, la ceea ce numim poporul nostru. Se mai gandeste cineva acolo, sus, ca nu trebuie sa se joace cu legile?
“Acolo unde nu e lege, nu e nici libertate, spunea Alecu Russo, iar acolo unde legea e numai pentru unii, iar ceilalti sunt scutiti de sub apasarea ei, libertatea a pierit si fericirea e stinsa.” Asa e la noi.
DURA LEX, SED LEX – LEGEA E ASPRA, DAR E LEGE, care din pacate nu peste tot în lume este aplicata, implicit România. Se spunea pe timpuri ca „legile sunt facute pentru prosti”, dar zicala este actuala. Se pare ca asa a fost si este considerat sarmanul popor român, care „si-a plecat capul si l-a lasat taiat de palos”.
Dura lex, sed lex, este expresia juridica cuprinsa în Dreptul roman, ea subliniind obligativitatea respectarii legilor, chiar daca sunt aspre. Supunerea fata de lege este unul dintre principiile de baza ale democratiei. Ma întreb daca în România exista o adevarata democratie? Legile ar trebui sa asigure libertate si drepturi tuturor, altfel s-ar ajunge la anarhie. Exemplul cel mai elocvent al supunerii fata de lege, vine de la Socrate, care, condamnat la moarte fara sa fie vinovat, nu a acceptat sa fuga din închisoare, deoarece dupa conceptia lui, un bun cetatean trebuie sa accepte aplicarea legii.
Socrate a refuzat ideea prietenului sau Criton, care îi propusese sa-l ajute sa evadeze, Socrate replicându-i: „Ai fi preferat sa mor vinovat?”
Este bine de stiut ca necunoasterea existentei unei legi nu justifica nerespectarea ei. În Dreptul roman se mai specifica: IGNORATIA LEGIS NON EXCUSAT, adica, suntem obligati sa o respectam chiar daca nu am luat cunostinta de ea.
Ceea ce s-a petrecut în urma cu 60 de ani în România si în continuare, trebuie sa recunoastem, ca publicarea multitudinilor de legi, decrete, decretele, ordonante si circulare cu care poporul este bombardat aproape zilnic, în afara ca sunt atât de încâlcit scrise, încât nici chiar profesionistii nu mai înteleg nimic, dara-mi-te bietul om de rând!
Urmarind toate „actiunile” judiciare din ultimii 15 ani, constatam ca nimic nu este rezolvat si cu atât mai mult pedepsit. Revin la cazul tragediei din 31 Iulie 2004, exact un an, când consoarta bardului Paunescu a omorât în accidentul de masina provocat de aceasta, 3 persoane din aceeasi familie, iar a patra, fetita în vârsta de 16 ani ramasa cu sechele fizice si psihice pe viata… nici pâna în ziua de azi instanta nu a intrat în fond, deci dupa un an de zile. Ce sa mai vorbim de baroni, guvernanti si restul??!! AD CALENDAS GRECAS!
Va multumesc, stimata doamna Dumitrescu, pentru ecoul trimis si pentru completarile binevenite. Eu nu mai am nici o speranta ca treburile tarii se vor indrepta. Dupa ce am trait o viata chinuita, in cea mai urata perioada istorica, am crezut ca se vor introna democratia si dreptatea, dar acum am ajuns sa ma indoiesc si de valabilitatea principiilor morale…
Va apreciez mult pentru tonusul tineresc care se intrevede printre randurile tuturor articolelor scrise de dumneavoastra… Eu, uneori, mimez optimismul. Nu mai pot da nimanui nici un sfat despre iubirea de tara, despre cinste, totul se rastoarna, parca o furie a nelegiuirii s-a abatut peste noi…
Cine este potrivit pentru a face legi? Un individ inteligent, scolit si cu principii.
Asta am ales noi pentru Parlament?
Avem libertatea de a alege legiuitori sau de a-i lasa pe altii sa aleaga.
La urma urmei, avem ce am votat si am votat ce ne-a placut. Pe total tara, ne meritam viata.