„Cui au încurcat aceşti oameni?” se întreba grupul multinaţional de creaţie al proiectului internaţional „Mirajul dragostei” în primele zile de filmare, trăind alături de familia lui Motl-Şothen, clipe de dragoste şi fericire, problemele lor cotidiene, savurând tânăra şi frumoasa familie, în care domneşte liniştea şi pacea, unde cresc trei copii. Privind la Motl şi Rahel, în interpretarea israileanului Alex Demidov şi moldoveanca Margareta Pântea, la cei trei copii cuminţi şi frumoşi, interpretaţi de moldoveanul Alin, rusul Matvei şi ucraineanca Nastea, fiecare membru al grupului de creaţie, se cutremura la gândul, că această familie, care a existat în realitate, a fost exterminată din cauza unor ambiţii de putere ale doi tirani sângeroşi ai secolului trecut – Stalin şi Hitler.
Regizorul din Republica Moldova, Valeriu Jereghi, operatorul american de origine rusă, Anatoli Ivanov, pictorul Iurie Matei, dar şi ceilalţi membri ai grupului, cineaşti din Moldova, Ucraina, Rusia, au reuşit să redea atmosfera caldă a unei familii dintr-o localitate în care convieţuiau în pace şi înţelegere în anii ”30 ai secolului trecut, oameni de diferite naţionalităţi şi confesiuni, în care domina liniştea şi bunăvoinţa. Târguşorul Zinkov, un colţ de rai, uitat de Dumnezeu pe pământ, nu exista în acea perioadă pe harta fostei URSS. Doar prezenţa unui ins, exteriorul căruia adie mult cu cel al lui Stalin (Aurel Dănilă), aminteşte despre omniprezenţa ochiului atotvăzător al sistemului, care va aduce nenorocire acestor oameni.
Aproape zece zile m-am aflat pe platoul de filmare din Zinkov, unde am reuşit să mi-i fac prieteni pe Motl, Rahel, pe micii şi frumoşii lor copii, să conştientizez cât de anevoios să creează un film, cât de mult efort se depune pentru câteva secunde rulate pe ecran. Nu ştiu ce relaţii sunt în alte colective de creaţie, dar aici, cred că din cauza atmosferei paşnice din Zinkov, conlucrarea între toate verigile – regie, imagine, iluminare, decor, costume, administrare, este de invidiat. Rar de tot îşi ieşea din fire regizorul, mai curand îşi exprima satisfacţia de ceea ce vedea în camera de luat vederi operatorul, în rest oamenii îşi făceau meseria în tăcere, înţelegându-se dintr-o privire. Satul s-a deprins cu prezenţa echipei şi cu străzile şi casele vechi, construite de echipa lui Iurie Matei.
… Motl îşi câştigă bucata de pâine unind sorţi şi inimi solitare, creând familii şi contribuind la menţinerea vieţii pe pământ. Războiul aduce în viaţa lui şi a altor locuitori din Zinkov – evrei, ucraineni, ruşi, tătari – trădarea, frica, laşitatea, batjocura soldaţilor germani şi a slugoilor acestora, aduce moartea în flăcări a mii de familii de evrei, inclusiv soţia şi copiii lui Motl.
Aceşti oameni, demni până în clipa morţii, din locul tristei, dar curajoasei lor mucenicii, îşi îndreaptă privirile spre noi, cei de astăzi, solicitând NEUITAREA. Valeriu Jereghi mi-a spus că este sigur că acesta a fost imboldul şi pornirea lui Iacob Tihman, să amintească lumii, prin intermediul cărţii sale “Lumina astrului apus”, atât ororile războiului, cât şi acea viaţă în care nu existau conflicte interetnice, în care, de Paşti, evreii mâncau ouă roşii, iar ucrainenii şi ceilalţi erau serviţi cu maţa, viaţa, în care copiii se jucau de-a valma şi vorbeau în limbile prietenilor lor. Exact ca şi la Străşeni, satul lui de baştină, unde a crescut împreună cu copii de evrei, ruşi, ucraineni. „Îmi este foarte aproape ceea ce încerc să realizez pe peliculă, fiindcă asemenea relaţii existau şi la noi. Mama mergea la tanti Şeiva cu o bucată de mămăligă şi friptură de pui, cu zeamă şi colţunaşi, iar tanti Şeiva ne aducea peşte umplut şi alte bunătăţi.Noi, copiii, ne jucam de-a războiul, băteam mingea în curtea noastră mare, şi nimeni nu m-a întrebat de ce naţionalitate sunt eu, cine este Buma, Fima, Edic sau ceilalţi”, spune regizorul.
… După prima discuţie cu Iacob Tihman de acum jumătate de an, a urmat scrierea scenariului şi parcurgerea altor perioade de pregătire. La 20 iunie au fost filmate primele cadre – o sută de metri de peliculă. Începutul anevoiosului proces de filmare l-a constituit comanda „Motor, băieţi!”, pe care a dat-o prin telefonul portabil producătorul proiectului, Iacob Tihman, aflat în acea zi, la ora 10.00, la Zidul Plângerii din Ierusalim. În liniştea mormântală a micei odăiţe în care avea să-şi trăiască viaţa familia lui Motl, se auzea vocea tremurândă a lui Iacob Tihman, care spunea că a venit la ora începerii filmărilor să se roage lui Dumnezeu pentru succesul viitorului film, în care vor fi pomeniţi consătenii, rudele, prietenii, sorţile mutilate şi vieţile ucise.
Secvenţele realizate în primele două zile de filmare, sunt şi primele din viitorul film, dându-i o încărcătură emoţională, ce va persista până la ultimele cadre, mai spune Valeriu Jereghi, sigur de faptul că o asemenea istorie cutremurătoare va determina lumea să se gândească cât de efemeră este viaţa şi nici o clipă din ea nu merită să fie neagră.
În următoarele zile am urmărit cum derulau diferite perioade istorice şi evenimente, inclusiv batjocorirea cimitirului evreiesc, ruşinea trăită de fiica ucraineanului Vasâl (Irina Caras) în momentul în care tatăl ei (Igor Caras) distra nemţii, bând dintr-o suflare 3 litri de ţuică, relaţiile deformate de nazism dintre o „mamă”-esesovistă (Silvia Luca) şi fiul ei (Cristian Jereghi), prima dragoste a acestuia faţă de fiica lui Vasâl, întoarcerea lui Motl de la război şi încercarea acestuia de a reveni la viaţă, unindu-şi soarta cu cea a Dvoirăi (Rada Ixari). Tot în aceste zile s-au filmat primele semne ale apariţiei sistemului inuman sovietic în acest uitat colţ de rai.
Alături de actori cu nume din Israel, Moldova, Ucraina, Rusia, cum ar fi Alex Demidov, Mihail Kozakov, Alexandr Pankratov-Ciornâi, Ivan Bortnik, Nelly Camenev, Igor Caras, Sandu Vasilache, Silvia Luca, Margareta Pântea, Anatol Durbală, Angela Ciobanu, Rada Ixari, Igori Slobodskoi, Iana Leahovici, ş.a. pe platoul de filmare trăiesc viaţa predecesorilor săi locuitorii s. Zinkov, în care din mai mult de 5 mii de familii de evrei a rămas doar o singură bătrână, ajutată de tot satul. Parcă conştienţi de importanţa viitoarei pelicule, cu durerea pierderilor în suflet, aceştia îşi joacă rolurile cu aceeaşi veridicitate ca şi actorii profesionişti. Aproape după fiecare episod filmat se aude exclamaţia lui Anatol Ivanov, devenită proverbială la grupul de cineaşti – „Minunat. Cinci baluri”. Mirarea veridică din ochii mari albaştri ai lui Alin Capmari, de 5 ani, mica copie a lui Alex Demidov, a provocat lacrimi operatorului american, râsul regizorului moldovean şi aplauzele grupului de creaţie.
În una din zile Iacob Tihman a participat la procesul de creaţie, aflându-se toată perioada pe platou, ca seara, când şcoala din localitate îşi sărbătorea absolvenţii, să meargă cu premii pentru cel mai bun învăţător, pentru cel mai bun elev din localitate. Nu înainte ca să-i dea preotului ortodox din localitate mir, lumânări şi cruciuliţe sfinţite la Ierusalim. Impresionat de cele ce se petreceau pe platou în momentul pângăririi cimitirului evreesc Iacob Tihman mi-a mărturisit că parcă trăieşte împreună cu eroii durerea acelor ani.
…În decembrie curent, înainte ca la Chişinău, în SUA, Israel, Germania, Rusia să aibă loc premiera filmului, grupul de creaţie va aduna cioburile farfuriei cu inscripţia „Mirajul dragostei”, sparte, întru succes, în prima zi de filmare.