Fremont este o suburbie a orasului Seattle, o localitate mai veche, vestita pentru umorul si liberalismul locuitorilor. Chiar la intrarea in orasel, se afla o inscriptie care atentioneaza, ca Fremont este ”Center of the Universe”.
Un grup statuar infatiseaza cateva personalitati ale orasului, iar printre acestea se strecoara capul unui caine, modelat dupa chipul primarului aflat la conducere cu ceva vreme in urma. La o intersectie troneaza mandru si cu nelipsita-i sapca pe cap, nimeni altul decat tovarasul Lenin, inalt de vreo 5-6 metri, turnat in bronz. Statuia a fost cumparata de la cehi, dupa caderea comunismului. Cred ca nu-i vizitator care sa nu vrea sa faca o poza alaturi de “inteleptul” popoarelor.
De 34 de ani, cu prilejul solstitiului de vara, in Fremont se organizeaza un carnaval si un targ. Organizatorii sunt localnicii, sponsorizati de diferite magazine, firme sau persoane particulare, iar dansatorii, muzicantii, creatorii carelor alegorice sunt mai mult studenti de la marile universitati din apropiere. Exista un “atelier public”, unde oricine intra este binevenit si poate participa la crearea costumelor sau poate sa fie ajutat sa se deghizeze in zana, clovn, umblator pe picioroange etc.
Anul acesta, la parada au asistat cam 100.000 de oameni de toate varstele, asezati pe jos, in picioare sau cocotati pe cladirile de pe traseul lung de vreo 2 km.
Inainte de inceperea propriu-zisa a carnavalului apar pe biciclete, nudistii vopsiti in fel si chip. Ei paraziteaza, chipurile, parada, dar trec de-a lungul traseului de mai multe ori, in entuziasmul multimii. Am spus “chipurile”, deoarece, dupa spectacol, an de an, unele ziare critica aceasta lipsa de pudoare, iar primarul din Fremont se arata si el nemultumit si promite ca o sa puna el mana pe ei, dar pana acum, din pacate, n-a reusit sa-i prinda…
Carnavalul este anuntat prin bataile unui gong despre care se spune ca uneste energiile si ajuta armatele spiritelor. Apare apoi un car alegoric reprezentand soarele: un balon mare, flacari, steaguri si dansatori. Gira-Sol, o echipa braziliana danseaza samba, pe tema luminii si a intunericului. Apoi, orchestre de suflatori, o nunta cu tot alaiul, inclusiv o capela ambulanta unde puteai sa te-nsori pe perioada festivalului cu cine vrei, chiar cu cainele tau, un tort urias de nunta, copii in diferite roluri, trupe de clovni, castele, mumii si mai multe care alegorice pe teme de ecologie. Anul acesta organizatorii au atras atentia asupra protejarii faunei oceanice din zona Puget Sound, in special asupra orcilor – balenele ucigase. Un car mare cu pirati dadeau inghetata celor de pe margine.
Parada aceasta nu are nimic din ordinea manifestatiilor cu care noi, romanii, am fost obisnuiti. Aici intra in rand cine vrea, se costumeaza cine vrea, batrani, grasi, slabi, de toate categoriile, fara retineri, toti sunt adoptati de public, aplaudati si acceptati. De fapt, se stie ca statele americane de pe cele doua maluri ale oceanelor – Atlantic si Pacific – statele “albastre”, mult mai dezvoltate economic si cultural, sunt si mult mai tolerante, mai deschise (au votat mai ales cu Kerry), spre deosebire de “statele rosii” din centrul Americii, care sunt mai fundamentaliste, mai inchistate.
Carnavalul s-a incheiat cu “cucoana cea grasa care canta”- fat lady singing – referire la vechile filme care se incheiau asa. Fremontezii au adus chiar o cucoana foarte grasa care a cantat. O zi pe an, o zi in care toti isi fac de cap, au voie sa faca orice fel de nebunii, o zi „altfel”…
Toata lumea s-a imprastiat apoi prin Targul organizat cu prilejul solstitiului.
Marfuri, marfuri, inghesuiala, culori, muzici, copii, catei, ia placinta, ia inghetata…
Dar unde-i fumul? Unde-i mirosul de mititei?…
Un balci fara mititei n-are nici un haz. Asa sa stiti!