A sasea porunca mi-e-sange si-astept
sa vina-nvierea cu apa sa vina
sa-mi suie din arbori o umbra pe piept
sa-mi chinuie fiara in suflet vecina
Ma rog sa m-opreasca
si-apoi sa ma creasca
potopul in alta
tacere inalta
sa vina sa-mi spuna
c-am fost matraguna
bauta de sfintii
frumosii cumintii
si-apoi sa ma spele
in ape de stele
Cand tac ea se-ndoaie a tremur ciudat
si nimeni nu-i canta si nici n-o alunga
cu pasi de-ntuneric mi-e trupul umblat
si trupul mi-l leaga de-o frica mai lunga
Statuie umbrita
la poarta oprita
mi-e fiara obscura
ci vine si fura
din carne si sange
cu ochi care-ar plange
si-apoi ma-ncolteste
din somnul ce creste
rotindu-se-ntruna
sa-mi fure cununa
Tinuturi albastre salbatice sunt
cuvintele-n mine aprinse de boala
mi-e trupul nevolnic si capul carunt
o,fiara ce plange si tremura goala…
cand tac ea se-ndoaie
stupida groaie
greoaie stupida
ca vrea sa ucida
cuvintele mele
si dorul din ele
si-i spun sa le taca
dar poate-s saraca
si fug in padure
sa nu ma mai fure..
sanja-adriana