Live by the code. Die by the code.
Hagakure, carte scrisa de un samurai si publicata in anul 1716. In limba japoneza, Hagakure inseamna frunze ascunse. Frunze ascunse de o carte – cugetarile batranului Tsunetomo, samuraiul care ar fi dorit sa moara odata cu seniorul sau, dar legea nu mai ingaduia sa iti faci harakiri la funeraliile stapanului. Si Tsunetomo s-a retras intr-o manastire budista, unde, vreme de sapte ani, si-a dictat cugetarile unui invatacel. Asa a aparut cartea Hagakure – Frunze ascunse – frunzele ascunse de carte ne arata calea pe care trebuie sa o urmeze un samurai.
Samuraiul devenit calugar nu amesteca totusi militaria cu biserica:
Nimeni nu trebuie sa caute nimic altceva in Calea Samuraiului. Nu trebuie amestecata cu Calea lui Budha, si nici cu Calea lui Confucius. Cine intelege lucrurile in felul acesta, ar fi bine sa cerceteze toate Caile pentru a-si fauri Calea proprie.
Dar care este Calea Samuraiului? Samuraiul este un militar – rostul militarului este razboiul – iar toata educatia militara, sistemul militar de valori, pregateste razboinici pentru a fi gata sa moara in lupta – cartea lui Tsunetomo o spune fara ocolisuri:
The way of the samurai is found in death. Meditation on inevitable death should be performed daily.
Sunt cuvintele cu care incepe filmul Ghost Dog. The Way of the Samurai, al lui Jim Jarmusch. Obsedat de ideea mortii, vrand sa o inteleaga, Jarmusch cauta de data aceasta raspunsul in filosofia batranului samurai. A carui carte o parcurg in perplexitate – mie imi pare un amestec de intelepciune adanca si de absurd. Fiecare judecata din carte parca te biciuie – are efectul unui koan. Totul este atat de diferit de mentalitatea noastra.
In Dead Man, Jarmusch cautase raspunsul in cartile lui Blake – marele arhitect al unui univers mitologic creat parca anume pentru ca ideile lui Boehme si Swedenborg sa se simta confortabil. Iar Jarmusch il fortase pe Blake sa se reincarneze intr-un western in care sa il provoace la un dialog. La urma urmelor, indianul Nobody, calauza eroului, este chiar Jarmusch, provocandu-l tot timpul pe Blake si pregatindu-l pentru repausul definitiv (calatoria spre locul unde cer si mare alcatuiesc o singura oglinda).
Indianul Nobody apare si in filmul Ghost Dog. Way of the Samurai, intr-un rol de un minut, in care pronunta o singura fraza, pe care o tot repetase in Dead Man, destul de licentioasa, desi poate adevarata, „fucking stupid white people”.
De data aceasta, in Ghost Dog. Way of the Samurai, Jarmusch aduce un samurai in timpul nostru, in spatiul american de astazi – eroul filmului vrea sa traiasca si sa moara dupa codul de onoare al samurailor. Dar el este un asasin profesionist, in slujba unui gangster, alti gangsteri il urmaresc ca sa il omoare, iar el se misca in lumea asta de gangsteri cu care trebuie sa lupte pana la moarte. Este oare posibil sa respecte codul din Hagakure? Orice fapta de viata, orice actiune in care risca moartea trebuie sa o supuna unui cod minutios – iar eroul citeste in fiecare dimineata o pagina din Hagakure si o mediteaza. Este oare posibil sa traiasca si sa moara dupa codul samuraiului?
Fiecare samurai este vasalul unui senior, si prima regula este loialitatea fata de senior, pana la moarte.
Concerning martial valor, merit lies more in dying for one’s master than in striking down the enemy.
Eroul filmului a fost candva salvat de la moarte de un gangster, de atunci i s-a considerat vasal si i-a executat ordinele in mod neconditionat. Ultimul ordin fusese sa ucida un gangster rival, numai ca treburile se incurcasera, alti gangsteri mai puternici voiau sa stearga orice urma, iar asasinul trebuia omorat, probabil si gangsterul care ii era senior.
Nimeni nu stia numele asasinului, i se stia numai porecla, Ghost Dog. Ciudata porecla. Intelesul ei se lamureste tot in Hagakure, cartea samurailor – incerci in viata sa iti atingi un anumit tel, daca mori inainte sa ti-l atingi poti sa spui ca nu te-ai realizat ca om, ca nu ai reusit sa fii mai mult de un caine, deci ai o moarte de caine (judecata penduland pentru noi intre duritate si absurd, ca multe altele din Hagakure). Dar nu este o rusine sa mori ca un caine atunci cand onoarea iti cere sa iti dai viata, spune cartea:
The way of the samurai is found in death. When it comes to either/or there is only the quick choice of death. This is the subtance of the Way of the Samurai.
Iar eroul filmului are de rezolvat un puzzle foarte complicat. Cel pe care il considera seniorul sau, este amenintat cu moartea de catre gangsteri mai puternici, daca nu il lichideaza pe asasin. Logica de samurai i-ar cere celui care este cunoscut doar dupa porecla, Ghost Dog, sa se lase omorat de stapan.
Numai ca el stie ce se va intampla – dupa moartea lui, seniorul sau va urma la rand. El trebuie sa il impiedice asadar pe stapan sa il ucida, si sa ii ucida pe toti ceilalti gangsteri, pentru a-si apara in fond seniorul. Iar apoi, dupa ce e sigur ca stapanul sau e in afara oricarui pericol, sa i se supuna si sa se lase ucis.
Si rezulta un film greu de incadrat intr-un gen anume, ca toate filmele lui Jarmusch – cineva il caracterizeaza bine, „a great mix of mysticism and hip-hop”
Un film care este patruns tot timpul de ideea mortii, aducand mereu pe ecran citate din cartea lui Tsunetomo. Se intreaba la un moment dat autorul lui Hagakure:
If in one’s heart
He follows the path of sincerity,
Though he does not pray,
Will not the gods protect him?
Am avut ocazia de curand sa discut cu cativa prieteni versurile acestea, parandu-mi-se ca autorul lor crede ca divinitatea, daca exista, nu ii apreciaza unui om neaparat credinta cat sinceritatea.
Dar raspunsul lui Tsunetomo, samuraiul care a compus Hagakure, nu e greu de ghicit:
As everything in the world is but a sham
Death is the only sincerity