Articolul de fata se doreste o chintesenta a ideilor enuntate de reputatul jurnalist Gordon Thomas in lucrarea sa de success “Seeds of Fire – China and the story behind the attack on America”. Thomas arata prognoza pe care G. Tenet, directorul CIA a prezentat-o Administratiei Bush la preluarea mandatului de la Casa Alba la inceputul anului 2000. Raportul se intitula „ORIENTARI GLOBALE pina in 2015″.
O serie de scenarii din raport prognozau faptul ca CIA urma sa se confrunte cu o serie de grupari criminale mari si puternice “care vor corupe sefii unor state instabile si fragile din punct de vedere economic, se vor infiltra in sistemul lor bancar si economic deficitar ….
“Guvernele vor avea din ce in ce mai putin control asupra fluxurilor de informatii, asupra tehnologiilor, bolilor, emigrantilor, armelor si a tranzactiilor financiare, fie ele licite sau ilicite”.
Pe masura ce in Rusia se va accentua declinul economic, iar India si China vor prospera, “tacticile teroriste vor deveni din ce in ce mai sophisticate si gindite sa produca victime in masa.
Pe masura ce China va deveni treptat noua superputere a Mileniului III, ea va avea toate sansele sa puna la punct arme biologice si chimice si “valize nucleare” pentru sprijinirea atacurilor teroriste impotriva USA. Statele sustinatoare ale terorismului (Iran, Iraq, Coreea de Nord) vor avea pina in 2005 (n.a.sic!) rachete cu raza lunga de actiune. Zece ani mai tarziu, acele arme vor fi capabile sa loveasca USA, cu capete lor nucleare, chimice sau biologice”.
Pe masura ce populatia lumii va creste, apropiindu-se de 8 miliarde, metropolele lumii in dezvoltare vor deveni incubatorul potential al terorismului terestru. In Europa si Japonia, o populatie cu o rata a natalitatii in stagnare va face ca numai acceptarea unor noi valuri de imigranti sa rezolve lipsa cronica a fortei de munca. Multi din acesti muncitori, insa, vor fi pregatiti pentru activitati teroriste.
Cresterea economica a Chinei o va depasi pe cea a Europei pina in 2010, in timp ce Rusia va reusi cu greu sa atinga o rata a cresterii de 1/5 din cea a USA. China va exploata razboiul comercial, care va avea toate sansele sa izbucneasca pina la sfarsitul primului deceniu al Mileniului III si va incuruja alianta dintre grupurile teroriste pentru a ataca Occidentul.
Israelul s-ar putea gasi in situatia de a recurge la un razboi nuclear limitat pentru a supravietui daca cea de-a doua Intifada nu da semne sa se opreasca.
Lucrul cel mai alarmant dintre toate, era acela ca se prognoza o perioada de stagnare economica globala posibila in 2015 si renuntarea de catre America la rolul ei de jandarm al lumii. Acest lucru ar urma sa se produca intr-un moment al cresterii tensiunilor in Orientul Indepartat. Dupa elemente existente la acest moment, cind China va solicita Japoniei sa renunte la programul ei nuclear, nelasind USA decit alternativa de a se implica in Asia, vor exista conditiile izbucnirii unui razboi major, inainte de anul 2015. Protagonistii acestuia ar urma sa fie, cel mai probabil China si America.”
Dincolo de scenariile alarmant de reale cu care se discuta la ordinea zilei, as vrea sa adaug opinia mea. Este clar ca marile puteri sunt intr-o continua cursa gen “care pe care”. Dincolo de declaratii diplomatice abil ascunse in cuvinte mestesugite, se ascunde o lume terifianta a unor jocuri de culise, o adaptare continua a scenariilor in functie de citeva interese vitale: surse de energie, oportunitati economice, sfere de influenta, noi tehnologii, stapinirea informatiei si a comunicatiilor, aliante politice, noi arme, etc. Sunt toate sansele ca in jurul anului 2015 sa izbucneasca un conflict major intre China si USA. Intrebarea e nu cind va izbucni sau cum, ci DACA se vor folosi arme nucleare?
E clar ca istoria omenirii nu e decit un lung sir de conflicte singeroase urmate de perioade de acalmie… Au trecut 60 de ani de la ultima conflagratie mondiala. Deci, intrebarea este despre lumea noastra asa cum o stim: QUO VADIS?
Avem noi, oamenii simpli, iubitori de pace, “inarmati” doar cu dreptul la vot, dreptul la petitie, etc. puterea sa influentam conducatorii astfel incit sa evitam aceste “soon-to-be” conflicte DIN MOMENT CE CUNOASTEM PROGNOZELE?
Eu zic ca e bine sa fim atenti la prognoze, dar sa nu uitam ca ele nu sint profetii, si cu atit mai putin infailibile, pentru ca nu sint divine, ci omenesti. Sa ne amintim ca Raportul Clubului de la Roma privind cresterea zero, serios facut!, in anii `70, a fost dezmintit cu succes de evolutiile ulterioare.
Dar a fost important, pentru ca efectele sale, intre altele, cercetari intense privind resurse energetice alternative ori explozia „tehnologiile curate”. Deci, zic ca e bine sa fim vigilenti, cum in general, cu politicienii, trebuie sa fim vigilenti, dar sa nu ne pierdem cumpatul. Iar arma noastra, dreptul de vot, nu e chiar fara putere! A bon entendeur, salut!
Au dreptate marxistii sub aspectul obiectivitatii proceselor colectivitatii umane. Ele sunt obiective. Procesul natural al inmultirii populatiilor va trece cu forta naturala inexorabila peste toate constructiile arbitrare ale europenilor si nord-americanilor. Introduceti factorul african in miscare in cazul in care ar avea loc un salt civilizatoriu in aceasta populatie si veti avea secolul XX amplificat in secolul XXI.
Europa trebuie sa se trezeasca pana nu va fi prea tarziu. Iar noi trebuie sa privim mai atent prea serioasa desfasurare a ascensiunii celorlalte populatii pentru a sti ce se va intampla cu noi.
D-le Liviu Antonesei,
Va multumesc pentru comentariul dv. Este evident ca trebuie sa facem clar distinctia dintre prognoza si profetie. Totusi, din 1970 incoace, analistii si analizele se perfectioneaza in continuu. „Prognoza” lui G. Tenet scrisa in 2000 se dovedeste adevarata cel putin pina acum. Coreea de Nord a si testat o racheta balistica peste Japonia. Nu e mai putin adevarat ca Tenet nu e un Nostradamus, esecul USA in gasirea arsenalului chimic si bacteriologic al lui Saddam Hussein fiind notoriu de acum (dupa celebrul sau „slam dunk”).
Sigur ca accept punctul dv. de vedere, trebuie sa fim vigilenti si nu fatalisti! Referitor la „puterea” omului de rind, aici ar fi un alt subiect de discutie (parerea mea!), mai larg chiar. Doar un exemplu: Franta a respins prin vot Constitutia UE ….dar daca Chirac ar fi decis (si ar fi putut-o face!) sa nu o supuna votului popular, ci doar aprobarii Parlamentului? Un lucru atit de important a fost lasat la …degetul mic al lui Chirac!
Cu stima,
Sorin Cismaru
Imperfectiunea unor prognoze n-ar fi cea mai grava eroare, ci mai degraba o bucurie ca nu s-a intamplat ceva rau, acel fatal irecuperabil eveniment. Sunt de parere sa se discute chiar si-n van despre un teribil sfarsit ca in final sa fie posibil, asa cum suntem obisnuiti cu, un happy end si sa contribuie la acea „nesemnificativa” putere de vot a celor multi….
Eu, de altfel, sint fericit ca prognozele nu pot fi suta suta exacte, ca nu sint infailibile, pentru ca, invers, nu doar istoria n-ar mai avea sens, dar nici macar bietele noastre vieti individuale! In ce priveste caderea la vot a Constitutiei in Franta, eu sint mai degraba bucuros.
In primul rind, pentru ca un document asa de stufos, pe care cetatenii nu doar ca nu-l inteleg, dar nici macar nu au rabdarea de a-l citi, nu poate servi de Constitutie valabila. Celalalt motiv este acela ca, in forma actuala a UE, adica a acestei birocratii uriase si inumane, care crede ca poate conduce pe deasupra cetatenilor europeni, eu sint profund eurosceptic. Sa vedem daca Blair va reusi sa intreprinda macar citeva din reformele necesare!
A, am uitat ceva legat de respingerea Constitutiei in Franta – nu sint absolut sigur ca, daca s-ar fi renuntat la referendum, Constitutia ar fi trecut prin Adunarea Nationala. Deosebit de birocratii de la Bruxelles, politrucii „nationali” sint mai sensibili la semnalele electoratului – ca despre cetateni devine tot mai superfluu sa vorbim!!!!