Cea mai frumoasă experienţă ce-o putem avea e a misteriosul. Este emoţia fundamentală ce stă lângă leagăul adevăratei arte şi a adevăratei ştiinţe. Cineva care nu o cunoaşte şi care nu se mai poate mira, nu se mai poate uimi, e ca şi cum ar fi mort, şi ochii îi sunt înceţoşaţi.
Incearcă să devii nu un om de succes ci mai degrabă un om de valoare.
E mic numărul celor care văd cu ochii lor şi simt cu inima lor
Imaginatia este mai importantă decât cunoaşterea. Cunoaşterea e limitată; imaginaţia înconjoară lumea.
Un om trebuie să înveţe să înţeleagă motivele fiinţelor umane, iluziile lor, şi suferinţele lor.
Curiozitatea e o plantă mică şi delicată care are nevoie, în afară de stimulare, mai ales de libertate.
Oricine încearcă să se instaleze pe sine ca judecător în câmpul Adevărului şi Cunoaşterii naufragiază pe râsul zeilor.
Cred în intuiţii şi inspiraţii. Uneori simt că am dreptate. Nu ştiu sigur că am dreptate.
Un om fericit e prea satisfăcut de prezent ca să zăbovească prea mult asupra viitorului.
E important să nu încetezi să pui întrebări. Curiozitatea îşi are propriile motive de existenţă. Nu ne putem împiedica să fim uimiţi când contemplăm misterele eternităţii, vieţii, a minunatei structuri a realităţii.
Cea mai importantă e încercarea de-a păstra moralitate în toate acţiunile noastre. Echilibrul nostru interior şi chiar existenţa noastră depind de aceasta. Numai moralitatea acţiunilor noastre poate da frumuseţe şi demnitate pentru întreaga viaţă.
Monotonia unei vieţi liniştite stimulează mintea creativă.
Ştiinţa poate fi creată doar de aceia care sunt complet îmbibaţi de aspiraţia spre adevăr şi înţelegere. Însă sursa acestor sentimente se află în sfera religiei… Situaţia poate fi exprimată printr-o imagine: ştiinţa fără religie e oloagă, religia fără ştiinţă e oarbă.
Marile spirite au întâmpinat mereu opoziţia minţilor mediocre. Mintea mediocră e incapabilă să-l înţeleagă pe omul care refuză să se aplece orbeşte în faţa prejudecăţilor convenţionale şi alege în schimb să-şi exprime opiniile cu curaj şi onestitate.
Ce pot face şcolile pentru apărarea democraţiei ? Ar trebui oare să predice o doctrină politică specifică? Cred că nu. Dacă vor reuşi a-i învăţa pe tineri să aibă o minte critică şi atitudine orientată spre social, atunci vor fi făcut tot ce era necesar.
Ar fi mai bine dacă ai începe a-i învăţa pe alţii doar după ce tu însuţi ai învăţat ceva.
Luate în ansamblu, cred că vederile lui Gandhi sunt cele mai iluminate dintre vederile oamenilor politici ai vremurilor noastre. Ar trebui să ne străduim să facem lucrurile în spiritul său … să nu folosim violenţă în lupta pentru cauza noastră, dar să nu participăm la ceea ce credem că e rău.
Ţineţi minte ca lucrurile minunate pe care le învăţaţi la şcoală sunt munca multor generaţii, produsă de efort entuziast şi muncă nesfârşită în fiecare ţară a lumii. Toate acestea au fost puse în mâinile voastre ca o moştenire, pe care să o primiţi, să o onoraţi, să adaugaţi la ea, ş într-o zi să o transmiteţi fidel copiilor voştri. Astfel, noi muritorii, ne dobândim nemurirea, prin lucrurile permanente pe care le creăm împreună.
Trăiesc în acea solitudine care este dureroasă în tinereţe, dar delicioasă în anii maturităţii.
Sun mulţumit de ultimii mei ani. Mi-am păstrat buna dispoziţie şi nu mă iau în serios nici pe mine nici pe alţii.
Moartea nu ne este un sfârşit dacă putem trăi în copiii noştri şi în tânăra generaţie. Căci ei sunt noi; corpurile noastre sunt doar frunze uscate pe arborele vieţii.
Nu este foarte important ca o persoană să înveţe stări de fapt. Pentru aceea nu are nevoie să meargă la un colegiu. Acelea se pot învăţa din cărţi? Valoarea educaţiei într-un colegiu de arte liberale este nu învăţarea din multe cărţi ci antrenamentul minţii ca să poată concepe ceva care nu poate fi învăţat din manuale.
Ştiinţa va stagna dacă este obligată să servească scopuri practice.
După ce este atins un nivel înalt de tehnică, ştiinţa şi arta tind să se contopească în estetică, plasticitate şi formă. Cei mai mari oameni de ştiinţă sunt şi artişti.
Nu am mâncat destul din pomul cunoaşterii, deşi în profesia mea, sunt obligat să mă hrănesc din el în mod regulat.
Lucrurile cele mai importante în viaţă sunt acelea pe care nu le poţi cumpăra.