PROTESTATARII
Sunt rînduiţi şi integraţi în angrenaj,
au locul lor precis în peisaj.
Se protestează sau contestă,
că lumea este prea modestă,
că păsările poartă pene,
că pe case cresc antene,
că se cam agită marea,
că e prăfuită zarea,
că-i la modă burta goală,
că lăcuste dau năvală,
că docheri, oameni sărmani,
au ajuns din nou fazani,
că-s prea multe galantare,
că miniştrii sunt cu tare,
c-au apărut draci pe stradă,
că boii ies din ogradă,
că de-atîta vreme-încoace
luna acelaşi drum face,
că mişcarea sindicală
nu-i în grevă generală!
Nu se cunoaşte vreo intenţie,
de a li se da atenţie,
sunt rînduiţi şi integraţi în angrenaj,
au locul lor precis în peisaj.
Dar într-un caz de specială conjunctură,
cei mari temîndu-se de tevatură,
contestatarilor s-a dat dreptate
(că lumea se-întreba cum de se poate),
prin comunicat şi declaraţie,
că-s satisfăcuţi cu anticipaţie.
Protestele-au continuat fără de-încetare,
doar la subiect o modificare;
(nu se mai văzuse asemenea caz,
producător de mare necaz,
de imensă indignare,
faţă cu stilul de comportare,
căci este de neimaginat
şi absolut de condamnat,
ca nişte solicitări exprimate,
să fie-în totul acceptate).
Protestatarii întruniţi la dezbătut problema
ce le ameninţa emblema,
au proclamat după matură chibzuială,
treabă colectivă, fără pripeală:
„Hotărîrea sus-citată,
în unanimitate este denunţată!
Se aruncă totul peste bord,
lumea-i chemată să conteste,
nu acceptăm acel acord, ce-i de acord
cu propriile noastre proteste”.