De câte ori
trec pe cărare
Mă lovesc de pietroiul ascuns printre ierburi.
Tace.
Un „Au!” şi înjur apa în care s-a scăldat, s-a rotunjit.
Dacă cineva mi-ar spune că pietroiul s-a rostogolit din munţi de la sine,
Nu l-aş crede.
Poate suferinţele asinilor
Urcând pantele cu păcatele oamenilor pe spate,
Lovindu-şi copitele pe cărările acestor Golgote,
Să-l fi adus.
Doar timpul şi suferinţele pot învinge piatra şi omul;
Rotunjindu-i, îmblânzindu-i.
Cine mai ştie?
Niciodată nu l-am ridicat, nu l-am privit de aproape,
Nu l-am întrebat.
Mi-ar fi spus despre toate.
Aş fi învăţat istorie, arheologie, geografie,
Suferinţă, răbdare, căinţă,
Şi n-aş mai fi înjurat azi, poate,
Apa în care s-a scăldat, s-a rotunjit.
… UNA DIN CELE MAI mai interesante piese scrise de prodigiosul DAN DAVID …