Se afla in statul Washington si este unul dintre cele mai bine pastrate porturi maritime victoriene din SUA. Puteam sa ajungem aici pe o cale mai scurta, dar am ales sa vedem intai insula Whidbey, incepand de la Deception Pass, unde am facut un mic popas pentru a admira peisajul: Pacificul, insulele din departare, plaja cu nelipsitii busteni adusi de valuri, pescarii care frigeau pe loc pestii prinsi cu unditele.
Pe insula sunt cateva orasele pitoresti: Oak Harbor, Coupeville, Langley, Clinton, etc. La Coupeville am oprit putin sa vedem o expozitie cu vanzare de felurite produse agricole si artizanale. In Oak Harbor un hotel in stil olandez, cu o moara de vant ca emblema, aminteste ca locuitorii sunt, in majoritate, urmasii vechilor colonisti veniti din Europa. Pentru frumusetile ei, insula a devenit un loc preferat de artisti, scriitori, pictori, muzicieni, care gasesc aici nu numai linistea necesara inspiratiei, ci chiar teme de creatie.
De pe insula, am urcat cu masina intr-un feribot si am ajuns in Port Townsend.
Oceanul, strecurandu-se printre nenumarate alte insule si fiorduri, pare o balta linistita. Din cand in cand vreo foca scoate capul din apa, iar nelipsitii pescarusi zboara pe langa ferestrele navei.
Portul se afla pe o faleza inalta si abrupta, de vreo 30-40 metri.
In 1792, capitanul George Vancouver, navigand cu nava lui, H.M.S. Discovery, in sus, pe stramtoarea Juan de Fuca, a gasit acest loc foarte bun pentru acostare si l-a numit Port Townshend, in cinstea marchizului cu acelasi nume, care-i era prieten.
La origine, acolo era o mica asezare de pescari indieni. Seful tribului i-a primit pasnic pe noii veniti care, neputand pronunta usor numele indiene, au preferat sa-i boteze cu numele unor personalitati regale europene; astfel seful tribului, Chet-Ze-Moca, a devenit Ducele de York. Mica asezare a devenit un port international prosper, vestit pentru jocurile de noroc, crasme si rapiri de persoane, mai ales pentru a fi folosite pe nave. Prin 1880, s-a pus problema construirii unei cai ferate, dar depresiunea economica din deceniul urmator a blocat proiectul. Portul a inceput sa decada, dar cladirile victoriene au ramas intacte si se fac eforturi continue de conservare.
Am admirat aceste cladiri solide, construite din caramida, avand pe peretii exteriori inscriptionari de acum o suta si ceva de ani. Cele mai multe se afla chiar pe faleza, dar am intalnit si unele mai indepartate, foarte elegante si bine intretinute; locuinte ale bogatasilor..
Ca in orice oras turistic, gasesti multe magazine cu suveniruri. Un magazin cu mobila, panzeturi si decoratiuni indiene oferea marfa cu 30-40% reducere. Unele statuete, cosuri si cutiute erau lucrate cu mult mestesug, iar toate vopselele erau din plante.
O atmosfera vesela e intretinuta de felul de a fi al locuitorilor; pareau a avea o anumita detasare in comparatie cu noi, europenii, care santem prea mult incrancenati si macinati de probleme, nu totdeauna importante. In Port Townsend, timpul pare a se scurge mai incet si mai senin. Glumite de tot felul iti aduc un zambet, cum ar fi precizarile: On this site in 1897 nothing happened.
Cladirea Primariei dateaza din 1891, iar nu departe e sediul local al “American Legion” unde se afla o placa memoriala in cinstea lui George Vancouver.
Ne-am plimbat putin pe mica plaja, era tocmai perioada de reflux, asa ca am vazut alge de tot felul, unele roscate, altele albe, fasii lungi si intarite de soare, ca hartia de pergament. Seaweed garden – gradinile de alge de aici, alge cu flori, sunt protejate pentru ca asigura habitatul necesar multor vietati marine. Se mai numesc “Eelgrass meadows”. Oceanul era linistit, cerul senin, asa ca am putut vedea campurile de alge, conturate clar, ca niste harti verzui, submarine.
Cu toate ca nu ne era prea foame, nu se facea sa nu incercam autenticii hot-dogs americani, cu ceapa, mustar si alte ingrediente, mai ales ca locul unde se vindeau era foarte amuzant.
Am dat o raita pe deal si ne-am bucurat sa observam ca cele mai multe strazi poarta nume de presedinti americani.
Am facut aceasta excursie sambata, 28 mai. Luni e Memorial Day, nu se lucreaza si imi imaginez ca la Port Townsend o sa se organizeze o multime de festivitati.
Cam atat, pe scurt, despre un loc indepartat, pitoresc, plin de istorie si de “istorii”…