Notiunea de OSTATIC, ZALOG – d.p.d.v.etimologic este/persoana retinuta drept garantie de catre un stat, o persoana oarecare, o secta etc., pentru obtinerea îndeplinirilor obligatiilor luate de statul caruia îi apartine persoana retinuta – drept zalog. Notiunea este vasta, pentru ca putem fi nu numai ostaticii unei terte persoane, a unui stat, ci chiar ai propriei persoane prin felul de a gândi, fiind „prizonierii” unor idei fixe, ostatici în propria familie, a parintilor, a tarii datorita dictatorilor care au guvernat sau guverneaza popoarele, nepermitând circulatia libera a individului, santajul constituind baza si intimidarea individului.
Santajul constituie actul prin care se încearca obtinerea de favoruri de toate felurile: estorcare de bani, secrete de stat, delatiuni, favoruri sexuale, sub amenintarea dezvaluirii unor fapte secrete, incorecte, pe care ostatecul le-ar fi savârsit sau prin alte mijloace de amenintare si intimidare, cu toate ca individul nu a comis nici o ilegalitate, dar sub amenintare cu închisoarea sau cu moartea, acestia pot declara neadevaruri, scopul fiind bineînteles, de a-si regasi libertatea. Zecile de cazuri cunoscute în ultimii ani, unele rezolvate cu eliberarea, altele înca nu, ne conduce sa credem ca în ultima instanta tot BANUL s-ar putea sa joace rolul cel mai important, precum si mafia existenta în toate tarile, fie ele capitaliste sau nu.
Irène HERRMANN, specialista în Istoria elvetiana si rusa si Daniel PALMIERI, cercetator istoric în Comitetul international al Crucii Rosii – ambii la Universitatea din Geneva, au afirmat ca, rezum: „Forma noua de a lua ostateci, este de fapt o forma recurenta a istoriei si actualitatii, ramânând înca mult de studiat, deoarece cauzele sunt multiple. În mod clasic se disting doua tipuri de ostateci: cele cunoscute în practica curenta de-a lungul vechilor regimuri autoritare-dictatoriale, unde persoanele de rang superior în contact cu temnicierii „binevoitori” puteau beneficia de anume informatii, ca o garantie pentru executarea tratatelor, iar cele mai recente sisteme de presiune, constând în terorizarea si fortarea ostatecilor de a „recunoaste” adevarul impus”. Am fost martori ai regimurilor dictatoriale din Europa cunoscute în perioada nazismului si comunismului, când Stalin a tratat prizon! ierii rusi din Germania hitlerista, reîntorsi acasa, drept tradatori, motiv pentru care i-a expediat imediat în gulaguri…sistemul fiind adaptat si în România… deci a existat si exista un sistem clasic în tratarea ostaticilor.
În acest secol XXI, statutul de ostatic a atins stadiul ultim al decadentei unei conditii deloc de invidiat, el fiind reflectia asimetriei actualelor conflicte internationale si mai mult înca, rezultatul unei crude ironii a istoriei.
HANNIBAL AD/ANTE PORTAS! În traducere: Hannibal este la porti! (Din Istoria Romei). „Armatele cartagineze conduse de generalul Hannibal – dupa ce au traversat Hispania, Pirineii, Gallia si Alpii – au înfrânt, la 2 August 216 î.e.n. la Cannae, la aproximativ o suta de leghe de Roma, ostile romane conduse de consulul Varro. Acestea, cuprinse de spaima, au lansat strigatul de alarma – „Hannibal e la portile Romei”. În pragul unui dezastru total, avertismentul a determinat instaurarea unui spirit de rezistenta, care a cuprins întreaga populatie, mobilizând-o pentru apararea orasului. Din fericire pentru Roma, Hannibal si-a schimbat intentiile si, în schimbul unei MARI CANTITATI DE AUR SI A ELIBERARII PRIZONIERILOR, a renuntat s-o mai cucereasca. Ceea ce l-a facut pe Maharbale, adjunctul sau, care îl implora sa marsaluiasca spre Roma, sa exclame: „Seis vincere, victoria uti nescis” – „Stii sa învingi, dar nu sti sa te folosesti de victoria ta”.
Expresia poate fi folosita si în zilele noastre, în momentele de mare cumpana si iminent pericol care ameninta o natiune, o colectivitate, si când fortele trebuie sa se uneasca pentru înlaturarea lui. Terorismul, ostatecii, coruptia, inflatia, drogurile, poluarea planetei, foametea, epidemiile si conflictele armate sunt doar câteva dintre aceste pericole.