Servus ! Au trecut aproape douazeci de ani de cand am parasit orasul natal si gara copilariei mele, aveam peste douazeci, acum am sarit din patruzeci si parca era doar ieri. Camera mea si cartile sunt la locul lor, prunii din fata casei si vita de vie isi unduie frunzele in eleganta verii dinspre munti, asa cum tinerele inunda strada principala din burgul pietruit si incercuit de ziduri.
Acea strada din inima orasului de sus numita candva « Corso » sau « Bretter » este o artera pietonala si de peste un secol sibienii ies la promenada, poate in traditia unui walking berlinez pe faimoasa « unter den linden ».Asociez mereu imaginea strazii principale cu atmosfera oraselor germane unde teii, castanii si stejarii cresc discret umbrind strazile. Candva tramvaiul urca dinspre gara strabatand centrul orasului si trecand mai departe in zornait metalic spre « Jungerwald » (padurea mai tanara- dumbrava) si mai departe, la poalele muntilor la Rasinari locul natal al lui Goga si al lui Cioran. In copilarie pe timpul verii circula un tramvai descoperit, numindu-l decapotabil, o spledoare a tehnicii de inceput de secol douazeci. La 1970- 1971 edilii comunisti au considerat ca prezenta tramvaiului prin oras nu mai este necesara, asa ca l-au desfiintat permitind o linie in afara orasului.
As defini Sibiul o duminica permanenta. Strada principala cu sute de fete plimbandu-si soldurile si ochii limpezi, sfideaza trecerea timpului. Nu intimplator Blaga a trait si a scris in Sibiu, aceasta amintind acel Bocca del rio ( Gura Riului) loc al unei mari iubiri. Pe vremuri servitoarele, elevele si alte femei la fel de frumoase ieseau pe Corso, iar elevii scolilor militare isi intorceau privirile avide dupa formele rotunjite( Sibiul detinea un procentaj de top european in materie de scoli militare). Nici in prezent nu rezist fascinatiei supreme de revedere a fetelor cele mai frumoase din lume si parca moda repudiata de marginimea Sibiului, cu bluza ridicata deasupra ombilicului aidoma Shakira – ei, invinge si totul se coreleaza in linii arcuite. Sibiul este o cetate inconjurata de ziduri si de turnuri, bastioane. Ferestrele acoperisurilor au forma ochilor si as relua ideea de corespondenta perpetua a tesutului baroc tinzand spre infinit. Sibiul este un burg cu mii de ochi si ecoul turnurilor compune marea orga.
Corso-ul este o parada a frumusetii feminine si o incursiune din timp medieval pana in zilele noastre culminand cu doua edificii-forte in orasul de sus : muzeul Brukenthal si hotelul Imparatul Romanilor. Muzeul Brukenthal a fost casa baronului Samuel Brukenthal, guvernator al Transilvaniei si devine dupa moartea acestuia un exemplu de capodopera baroca. Palatul Brukenthal reuneste pere de arta, dar si lucrari tiparite in secolul al XVIII-lea, mai ales executii de carti in stil rococo.
Imparatul Romanilor ca han a fost semnalat in urma cu cateva secole ca un omolog hanului din Ulm sub numele » La steaua albastra ». Constructia hotelului confera o unicitate printr-un fel acoperis rabatabil ce in noptile instelate sau in zilele senine de vara se culiseaza transformand restaurantul intr-o terasa, un patio de marmora, ringul de dans de peste un secol unde acel « wiener walzer » aduce un salut vienez in burgul departat, si nu degeaba trenul cu numele de « wiener
2
walzer « devenea mai tarziu emblema unei aspiratii de libertate si de evadare din lagarul comunist. Imparatul Romanilor a gazduit personalitati ilustre : J.Strauss, Haydn, M.Eminescu.
Orasul Sibiu a scapat ca prin urechile acului de demolarile ceausesciene aflat in ultimii ani de domnie ai monstrului de la Scornicesti ca un punct negru, ostil vederilor sale megalomano-comuniste si dorintei sale personale de a defrisa orice influenta germanica. Sibiul este atestat ca o urbe romana, imprejurimile submontane si montane pastreaza carcaterul de independenta prin locuitorii sai descinsi direct din daci liberi si aprigi, vestiti de secole ca oieri si crescatori de
animale.
Casele si portile inalte inchid un spirit de gospodari, rezistent la trecerile atator invadatori si se constituie in mici cetati pietruite, neinsemnand ca inima oamenilor ramane ferecata. Spiritul sarbatoresc incepe cu o muzica sacadata si directa, invartitele fecioresti cu pasi lovind pamantul si cu fustele fetelor « la poale cu coltisori », facute « roata ». Cu mic si mare se aduna la jocul din inima satului, portul national este apretat , clopurile rotunjite si serparele late ale barbatilor te frapeaza, dar nicidecum nu-ti dau senzatia de carnaval la care un costum este folosit doar pentru a te deghiza. Atat cei tineri cat si cei varstnici isi poarta straiele cu eleganta, dar si cu un firesc asimilat de secole.Portul popular din marginimea Sibiului se deruleza intr-o discreta combinatie de alb si negru frizand bunul gust. Barbatii poarta cizme inalte din piele neagra, fetele fuste albe pana la genunchi.
Imi iubesc Sibiul pentru caracterul cosmopolit si pentru o convietuire pasnica a populatiilor de origine germana(sasi si landleri- austrieci), maghiari, evrei. Intr-un oras relativ mic coexista de secole biserici catolice, protestante, doua temple evreiesti si biserici ortodoxe. Din inceputul anilor 1400 Sibiul se distinge prin unitate teritoriala-administrativa si primari sasi gospodari. Sibiul este o cetate cu stradele si portaluri construite in stil renascentist, biserici gotice, turnuri si mici parcuri, piete circulare pietruite marturii la framantari politice si istorice. Imaginea unei femei despre care se vorbeste mai putin imi inspira admiratia pentru genul feminin superior si angajat in viata cetatii de pe Cibin. Istoricul sibian Mircea Oprisiu reuseste sa reinvie istoria acestei doamne pe nume Afra de Ocna Sibiului (Afra de Salzburg Vizakna) fiica lui Nicolae,vicevoievod al Transilvaniei.
Afra, deosebit de frumoasa si luminata devine sotia primarului sas si comite (jude regal), Thomas Altemberg si se distinge prin sprijinul acordat realizarilor arhitectonice in Sibiu si in satele marginase. In perioada domniei primarului Altemberg(1471-1490) se evidentiaza cel mai cunoscut maestru pietrar Endreas Steinmetz, latinizat Andreas Lapicida . Monograma artistului pietrar este cunoscuta in Sibiu cu insemnul ALH ( Andreas Lapicida Hermannstadt). S-au construit Casa Altemberg (azi cunoscuta ca Primaria Veche pe strada Mitropoliei), Catedrala Evanghelica ,precum si bisericile in stil gotic in satele Mosna, Atel, Richis si Cristian. Mentionez ca primarul sibiului Thomas Altemberg inscris Sibiul intr-un circuit european realizand « Codicele Altemberg » ca un sistem de legislatie oraseneasca si totodata ca o prima atestare de acest gen pe teritoriul transilvan. Afra de Ocna Sibiului ramane vaduva, se recasatoreste si continua spiritul de bun protector al Sibiului. Sibienii inving turcii in 1493 la stramtoarea Turnu Rosu confiscandu-le bunurile si robii. In 1493 Afra
3
ofera gazduire in casele ei regelui Vladislav al II lea, timp in care Dieta isi exercitau lucrarile in burgul sibian.
Sibiul este legat de numele atâtor domnitori şi figuri politice ca Nicolae Mavrocordat, Antim Ivireanul, Constant Brancoveanu, s.a. Nu trebuie sa uitam victoria lui Mihai Viteazu la Selimbar din 1599.
Sibiul raspunde mereu ca riposta la invaziile otomane ca fortareata, dar in interior devine un centru infloritor al mestesugarilor si al negotului in orasul de jos. Majoritatea sasilor a trecut la lutheranism dand Sibiului marca unui liberalism timpuriu, opus atat maghiarizarii cat si catolicizarii masive, pregatind terenul Societatii ASTRA si Manifestul Cercului Literar promovat de catre scriitorii Stefan Aug. Doinas, I. Negoitescu, Cornel Regman, Radu Stanca, Wolf von Aichelburg s.a in 1940.
Orga din Catedrala Evanghelica se ridica odata cu doliul oropsitilor si intra in legenda. Se inscrie printre cele mai vechi si mai mari orgi din Europa. Aceasta orga s-a realizat prin contributia colectiva a populatiei sasesti, galben cu galben. Turcii au perchezitionat casele, au torturat zeci de sibieni fara nici un rezultat insa. Nimeni nu stie unde era ascuns aurul destinat construirii orgai, nimeni nu stie cum doar Dumnezeu a protejat inaltarea acestui instrument maiestuos deasupra burgului ca victorie eterna.
Sibiul de azi apare ca un oras protejat de catre familia regala din Luxemburg si chiar de catre Printul Charles. Se refac strazile pietruite si zidurile gotice. Piata Huet in care Turnul Sfatului si Podul Minciunilor intregesc un decor medieval cu terase si muzici diferite. O cladire veche este readusa la o viata palpitanta devenind Casa Luxemburg, edificiu ce adaposeteste expozitii de arta, barul de la subsol cu bere din abundenta si concerte de rock, blues si jazz. Nu intamplator Sibiul este predestinat titlului de capitala europeana a culturii odata cu intrarea Romaniei in Uniunea Europeana si in rastimpul sejurului meu de o vara prin cetatea natala sunt martorul unui festival international de teatru, unor expozitii de pictura, unui festival international de folclor Cantecele muntilor si mai ales am fost deosebit de emotionat sa particip la inceputul lui iulie la sarbatorirea Zilei Nationale a Statelor Unite ale Americii audiind concerte si prelegeri organizate de catre Primaria din Sibiu si de catre Biblioteca
Americana a Universitatii Lucian Blaga din Sibiu.
Corso-ul se intregeste in timpul verii cu prezenta miilor
de turisti, fostii sibieni de origine germana revin acasa si se bucura de revederea cu colegi, cu imaginea unui Sibiu in continua renovare. Sibiul este un santier incercand sa respecte rigorile unuia din putinele orase europene din Romania si se declara un oras muzeu in care curand nu va mai fi permisa decat circulatia pietonala. Imi indrept pasii catre Calea Dumbravii o minunata artera strajuita de castani seculari si doar la cativa kilometri pasesc in padurea celebra a orasului de pe Cibin, numita Dumbrava Sibiului. O padure tanara si deasa imprejmuieste un lac splendid si cel mai intins Muzeu de Etnografie si Folclor din Europa. In aceste locuri a fost odata ca niciodata o campie stearpa si intinsa la poalele muntilor si un cioban tanar si frumos, frate doar cu bradul cel pur si verde. Ploile, furtuni si grindini ii imputinau oile, ii omorau cainii lasandu-l sarac si neputincios in fata stihiilor naturii. Intr-o buna zi a aprins pe ploaie si fulgere ultima lumanare ingenunchiat si implorand sprijinul Domnului. Atotputernicul ascultandu-i ruga ii porunci ciobanului sa-si azvarle tundra de
4
oaie peste puhoaiele salbatice. Deodata rasari o padure deasa, verde inalta cat un zid de cetate ocrotind turmele de oi.
Imi lipesc fruntea de fereastra cu vedere la munti si la dumbrava cea ocotitoare si aprind o lumanare pentru bunica, si totodata ma rog pentru toti cei loviti in aceasta vara de violentele viiturilor ca Dumnezeu sa ridice blestemul apelor.