Zambet de Copil…Ieri ma plimbam nauc pe strada, in cautare de noi explicatii a ceea ce mi se intampla zilele astea. Eram convins ca nimeni si nimic nu ma poate scoate din starea de apatie a carui rob devenisem. M-am inselat. Am vazut una dintre putinele minuni ale lumii. Unul din putinele lucruri care mai au putere sa destrame iluziile hapsane care ne domina viata: am vazut un copil zambind. Era un zambet atat de sincer.
Mi s-a parut ca cerurile s-au deschis si ca ingerii chicoteau pe chipul copilasului. Un zambet atat de pur, atat de inocent, atat de fantastic.
Mi-am amintit de copilul din mine, de cel pe care il ignoram de atata timp. Mi-am amintit ca atunci cand esti copil, totul pare posibil, visele se pot indeplini, setea de cunoastere atinge climaxul. Mi-am amintit de copilarie, de scancetele ei de portelan, de glasul ei umil de violina, de noptile in care invocam vreun cavaler sa vina sa ma pazeasca de zmei.
Nu vreau sa traiesc in lumea “oamenilor mari”, cuprinsi de ura, de invidie. Vreau sa traiesc in continuare in lumea mea. Nu vreau sa imi amintesc ca l-ati ucis pe Mos Craciun, vreau sa uit ca l-ati vanat pe Iepuras. Ati transformat Sarbatorile in ceva comercial. Ati distrus orice urma de bunatate din oameni. Ati transformat sentimentul sarbatorilor in ceva material, vulgar. Lasati-ma sa uit. Voi, oameni maturi…
Am inceput sa imi retraiesc copilaria. Cu plimbarile pana la noapte pe strazi, cu vesnica joaca “de-a v-ati ascunselea”, cand culegeam orice gaseam pe jos pentru a-l investiga, cand simteam ca ziua nu are destule ore pentru mine, ca oamenii nu inteleg ca fiecare zori de zi are farmecul lui. Cand mama ma certa ca nu invat…iar eu fugeam afara, la joaca. Joaca unui copil e, poate, unul din cele mai complexe lucruri prezente in societate. Nu imi pasa de nimic, de nimeni. Eram doar eu si lumea mea, lume in care totul era posibil.
Va rog, oameni maturi, condusi de dorinte macabre, va rog….nu ucideti copilul din mine. Eu inca mai cred in perfectiunea jocului, in povestile cu zane si feti-frumosi, in balauri, in Baba-Cloanta si alte personaje alaturi de care am crescut. Va rog, lasati copilul din mine sa traiasca. Vreau sa continuu sa ma bucur cand primesc o bomboana, cand ma lasa mama sa plec sa joc fotbal pe terenul din fata blocului sau cand adormeam seara obosit de atata alergatura. Nu cer nimic. Doar sa ma lasati sa traiesc.
Azi m-am decis. Nu vreau sa cresc mare. Vreau sa raman copil pentru tot restul vietii.