ACUM.TV

Nota autorului:
Am scris acest eseu cu aproape un an in urma. De publicat nu am reusit sa-l public atunci (iunie 2004) decit in ziarele si revistele diasporei romane din SUA, deoarece revistele literare si ziarele romanesti mi l-au respins sau au incercat sa mi-l cenzureze ca fiind un text “prea dur la adresa intelectualitatii romane”.
Insa, iata ca astazi, noile scandaluri publice ale
intelectualitatii romane pe varii teme ale “boierilor” si “oierilor” sau “vierilor” mintii, scandaluri atit de pagubitoare pentru cultura si democratia romana, re-actualizeaza in mod acut acest eseu. In consecinta, il propun spre publicare in premiera pe Internet,
saptaminalului electronic “Acum”.

“Dragul meu cititor, ieri am primit un scurt e-mail de la prietenul meu binecunoscut tie, filosoful american in stiinte politice, profesorul si eseistul Vladimir Tismaneanu. Iata ce imi scria: Azi, 17 iunie, s-a stins din viata Jacek Kuron, la 70 de ani, unul dintre oamenii cei mai curati si curajosi pe care i-am cunoscut in viata mea. A fost mentorul lui Michnik, prietenul lui Havel, inspiratorul Solidaritatii, respectat de toate personalitatile poloneze, de la Papa Ioan Paul II la Lech Walesa. Pina si Jaruzelski a recunoscut ca regreta ca a ordonat arestarea sa in 1981, cind s-a proclamat sinistra Lege Martiala. Pentru Europa de Est, pierderea lui echivaleaza cu a lui Saharov, sau, mai recent, Reagan. Figura gigantica – l-am cunoscut personal, am poze cu el, la Varsovia – era ministrul muncii, cind, in 1994, am fost la el acasa. Locuia in continuare intr-un apartament de bloc muncitoresc. A ramas pina la moarte exponentul liberalismului civic, aparind, in egala masura, ideile si valorile justitiei sociale. Cartea lui de memorii, „Credinta si eroarea”, este un document indispensabil si indepasabil pentru intelegerea fenomenologiei rezistentei anti-totalitare in veacul al douazecilea.

Citind necrologul notat de Vladimir Tismaneanu, mi-am adus aminte de Corneliu Coposu ( 1914-1995 ). Cel numit imediat dupa moartea sa “Pater Patriae”, cel care inainte de moarte a fost onorat cu “Legiunea de onoare” din partea statului francez, cel primit la Vatican de Papa Ioan Paul II, cel care a luptat constant si eroic impotriva comunismului, cum putini au luptat in lumea asta, cel care a petrecut 17 ani in sinsistrul Gulag romanesc al dictaturilor comuniste. In teminta comunista Corneliu Coposu scria: “Statornice inimi curate, ce bateti la fel cu a mea, / Va cheama iubirea de frate, din temnita aspra si grea!”
Da, mi-am adus aminte de gigantul Corneliu Coposu… Mort cu doar 9 ani in urma. Si m-am intrebat: cine isi mai aduce aminte in Romania de Corneliu Coposu?
***
Si, uite asa, din aproape in aproape, am continuat sa ma intreb despre multe altele privind politica si cultura romaneasca in acest prezent. Si, vrind-nevrind am ajuns sa am in fata ochilor tabloul unei lumi, daca nu in dezastru, atunci cu siguranta in pragul dezastrului. Sau, ei, fie, da-mi dreptul cititorule sa spun macar asa: cu susul in jos … Da, sint sigur ca imi vei replica astfel: uite ce s-a intimplat la alegerile locale din acest an – am invins! Nu, te rog nu te imbata cu apa rece! Analizeaza atent cu ce procent ai invins si nu uita ca Romania se vrea in Uniunea Europeana… Adica vor asta si pesedistii…, caci, ce e politica inainte de toate, decit business? Apoi, mai adu-ti aminte ca la fel ai reactionat si cind l-ai ales presedinte pe Emil Constantinescu… Si, ai vazut ce s-a intimplat, cum ai trait… Sau ai uitat deja?! Bine, bine imi vei spune – confuzat, pe buna dreaptate, chiar furios – dar de ce mereu ni se intimpla asa, de ce?

Eu voi incerca sa-ti raspund cit se poate de simplu, nu ca un politolog, asa, hai sa zicem ca un scriitor.

Pai, in Romania de azi practic nu exista diferente majore intre partidele politice privind ideologiile lor, decit la nivelul platformelor electorale. In momentul guvernarii toate dovedesc ca nu cunosc decit o singura ideologie, interesul individual in dauna interesului national.

Iar la o cercetare atenta se dovedeste clar ca in Romania de ieri si de azi, clasa politica s-a identificat si se identifica mereu cu intelectualitatea romana.

Iar despre intelectualitatea romana, uite ce scria Mircea Eliade in 1935:
“Vazuta de departe, politica noastra culturala si propaganda noastra in strainatate se dovedeste o creatie de inconstienti sau de dementi. Incercati sa va imaginati ce ar fi tara romaneasca dupa ce Liviu Rebreanu si Papadat-Bengescu ar fi tradusi si lansati in toata lumea: dupa ce universitatile noastre ar fi incaput pe miini tinere; dupa ce atasatii de presa din strainatate ar fi inlocuiti cu oameni harnici si priceputi – imaginati-va toate acestea si veti intelege ce vor crede generatiile urmatoare despre noi. Ar fi atit de simplu ca roumain, rumenian, rumane si rumeno sa nu se mai lege in memoria europenilor de “bacsis-bacsis”, de inacapacitate politica si de constiinta ieftin de cumparat – ci de opera unui Rebreanu, Blaga, Brancusi sau Enescu. Ar fi atit de simplu… Un ministru inteligent ar intelege ca, in starea de lucruri de astazi, singura ofensiva ieftina si eficace impotriva insultelor legate automat de numele neamului nostru, ar fi ofensiva valorilor maxime si specifice. Dar nimeni nu intelege. “ (Mircea Eliade – Roumain, Rumenian, Rumane, Rumeno / 1935)

Da, intr-adevar, recunoaste si tu cititorule : “…dar nimeni nu intelege.”

Vreo explicatie ? Da, uite una teribil de buna. Cea a lui Constanin Noica:

“La treapta imediat mai jos de cea a omului de format mare, polihistorismul creator al romanului, deschiderea sa catre mai multe lucruri deodata, intelegerea sa atit de cuprinzatoare, dar acum fara suficienta acoperire, nici creativitate, devine lautarism.” (C. Noica – Memoriu catre Cel de Sus sau Modelul Cantemir / 1973 ).

M-da… Greu de gasit replica potrivita la “ghilotinarea” produsa de Constantin Noica. Fiindca argumnetul direct si imediat este chiar realitatea existentei prezente a intelectualitatii romane.

Dincolo de tot ceea ce, tu cititorule si eu, noi stim despre intelectualitatea romana, trecuta si prezenta, dincolo de aceste Alegeri 2004 si culisele lor labirintice si rau mirositoare, de data recenta eu iti reamintesc doar scandalurile produse la Tirgul International de Carte “Bookarest 2004” , unul de prima mina fiind acordarea premiilor Asociatiei Editorilor Romani ( AER – adica, da, aer…), sau linsajul mediatic produs asupra creatorului Scolii politologice romanesti moderne, Vladimir Tismaneanu, provocat de aparitia cartii “Marele Soc” a lui Ion Iliescu in dialog cu acest politolog american, de origine romana.

In sfirsit, pe scurt, in lumea intelectuala romaneasca functioneaza splendid aceste “principii calauzitoare”: bacsis, pupatul in fund si scrisorica lui Agamitza Dandanache; deziderate aplicate in varii forme, de la ad litteram si pina la ce numesti tu victoria ta in aceste Alegeri locale 2004. Da, functioneaza splendid.

Si astfel, fiind clasa politica romana practic identica cu intelectualitatea romana, partidul care conduce tara nu este altul decit “ Bacsis-Pupat-Scrisorica & Co “ , adica o afacere stabila si mereu rentabila de ani si ani si ani… De ani si ani.

Prin urmare, cine sa-si aduca aminte de Corneliu Coposu ?!
Prin urmare, eu te rog cititorule adu-ti aminte aceste cuvinte :
“ Voi sinteti sarea pamintului. Dar daca sarea isi pierde gustul, cu ce isi va capata iarasi puterea de a sara? Atunci nu mai este buna la nimic, decit sa fie lepadata afara si calcata in picioare de oameni.” ( Evanghelia dupa Matei 5/13-16) “

Acest articol a fost publicat luni, 30 mai 2005 la rubrica Opinii.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.