In ultimul timp se afirma, tot mai des, faptul ca Romanii din Valea Timocului Sarbesc sunt pe cale de disparitie. Asta daca nu cumva vreun regim statal mai bland nu le va da macar o parte din drepturi: educatie si religie in limba stramoseasca. Se vehiculeaza chiar ideea ca numarul acestora de cca. 400.000 ar fi dat in mod eronat si ca nu ar fi mai mult de 150.000. Insa nici o institutie din Romania nu face ceva folositor in acest sens pentru fratii romani din Serbia. Si ce ar putea sa faca, sa masoare „cu pasul” aceste realitati?! Chiar si cand Romanii/Vlahii isi ridica glasul si isi cer drepturile fundamentale, cererile lor parca se „uita” sau se „pierd” pe vreun colt de birou.
Chiar daca numeroase scrisori adresate institutiilor si oficialitatilor din Romania de catre Romanii din Timocul sarbesc au ramas fara raspuns, sangele apa nu se face si lupta pentru neam si limba continua.
Presedintele Asociatiei pentru Cultura a Rumanilor din Serbia, “Rumani ortodocsi”, Bojan Aleksandrovic, ipodiacon BOR din Valea Timocului, a trimis recent o scrisoare Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist al Romaniei, in care ii cere acestuia recunoasterea romanilor din Serbia de rasarit de catre Biserica mama, Biserica Ortodoxa Romana, si Episcopia de Varset.
Scrisoare publicata prin intermediul agentiei de presa Romanian Global News:
„Prea Fericia Voastra,
Intii ne as ruga de Voi sa ne iertat daca vro vorba din scrisoarea aceasta nu va fi scrisa literar, ca din pacate noi nu avem scoli si biseric (de cat biserica la Malainita) unde am putea invata si asculta slujba in limba noastra materna, numa o vorbim asa cum am invatat-o di la parintii nostri, cum s-a vorbit de batarneata. Dascali in scoli invata copii limba Sarba dar de limba materna spun ca ie rusine sa se vorbeasca. Preoti Sarbesti la fel invata pe credinciosi sa nu mai vorbeasca Romaneste ca nu sunt Romani numa Vlasi dar Vlasi sunt Sarbi cobani.
Inca zic: „nu suntet voi Romani numa Vlasi dar Vlasi sunt Sarbi, ca si pe noi in Bosnia nea numit asa. Cand at fi voi Romani noi am fi cautat di la biserica Romana sa va ia sub jurizdictia iei”(preotul Milan Radovic, decembrie 2003. La Malainita).
Situatia la noi ieste foarte grea, tensiuni sunt mari peste noi care stim ce am fost, ce suntem si ce o sa ramandem. Timpul comunismului a trecut lumea a pornit sa sa trezasca si acuma vrea sa aiba slujba in biserica sa in limba materna si pentru aia sa aduna semnaturi.
Catre Voi avem o rugaminte, vrem sa ne recunoastet ca credinciosi biserici mame, Bisericii ortodoxe Romane, episcopii de Varset care este episcopia tuturor Romanilor din Serbia. Credem ca si noi Romani ortodocsi din Serbia de rasarit dar si aceia din Voivodina trebuie sa fim sub aripile Bisericii ortodoxi Romani unde sunt tot drept maritori Romani de peste pomantul intreg. Nu ne interesazǎ ce zice Biserica ortodoxa Sarba ca noi suntem neam Romanesc. Cu ia vrem sa colaboram ca cu biserica sora dar sa fim sub jurizdictia iei nu ieste nic corect nic real (canonul sf. apostoli 34). Nu mai vrem sa fim „Romani uitati” dar credem ca ar fi si mare pacat daca ar fi asa. Ne rugam de Voi sa nu ne lasat fara pastori din neamu al nostru si fara legatura bisericii mame.
Va dorim multa sanatate si multi ani di la Dumnezeu si sa dea bunul Dumnezeu sa ne intalnim indata in Serbia de rasarit. A M I N”.
Scrieti mai des aici ca sa va cunoastem gandurile.