prietena avea casa cu pereti colorati
din care fara oprire cresteau crengi de maslin
si nimeni nu tipa de uimire
in toate casele s-ar fi nascut candva copaci
peste care acum incepuse sa ninga
copiii se strangeau in jur si ascultau cum povesteste
ninsoarea
eu ma intalneam cu o femeie si avea chip de mama, o chema tanti
avea un deget lung il intindea peste linii ferate pana la plaja
cu terase si mari
copiii adormisera balconul se umplea cu zapada
statea gata sa cada
si nimeni nu tipa de durere
in toate balcoanele ninsese candva si zapada crescuse acoperind orice urma de zbor
si eu ma intorceam intr-o scoala din cartierul vest
in scoala mea
maturam peste litere si cataloage praful ca intr-o poveste
cu panze de paianjen constrastand straniu cu albul nuptial al cearceafurilor de veghe
veneau alte femei cu maturi, aveau chip de batrane si se numeau femeile-acelea
eu impachetez totul, inghesuindu-ma-n sange, las cateva invitatii de nunta
pe bancile ninse
si incep sa uit si sa uit.
