Acum citiva ani, am avut ocazia sa cunosc un barbat a carui mentalitate si atitudine m-a marcat profund. Desi nu credeam ca se mai poate intimpla, acest om a reusit in doar 2 ore sa-mi induca notiunea de “savoire vivre” si sa ma faca sa ma gindesc serios… la mine. La mine acela care sunt, in relatie cu cel care as putea fi si/sau care as merita sa fiu.
Episodul 1: durata cca. 30 minute, vara, undeva intr-o unitate militara din Iasi..
Eram angajat de nici o luna si inca nu-mi cunoscusem toti colegii..eram inca in euforia dulce a unui nou inceput..inca de pe atunci aveam o parere foarte buna despre mine(!) si nu scapam nici un prilej a ma manifesta in consecinta..conform ritualului zilnic (cu generozitate insuflat de colegii mai “batrini” si inconstient asumat de acela care eram), in acea dimineata citeam ziarul..suna telefonul.. ridic si incremenesc; era Comandantul insusi, care cu un ton rece si impersonal mi-a ordonat sa ma prezint la el in birou. Fara sa-mi tradez emotia, imi iau agenda si plec in graba… ajung… bat la usa, intru, salut regulamentar si ma asez pe canapeaua din fata biroului la care Comandantul continua sa scrie.
Gafa monumentala!
Replica a venit imediat si mi-a inghetat singele in vene: “Ti-am spus eu sa te asezi..?” Si a continuat sa scrie. La un moment dat isi scoate ochelarii, ma priveste lung si imi spune: “Dorine… am observat ca tu nu iti desfaci nodul la cravata..un domn trebuie sa-si desfaca nodul in fiecare seara si sa-l refaca in fiecare dimineata… nu stii sa faci nod la cravata?”……”Nu, sa traiti…”
”Bine…vino sa te invat”. Si m-a invatat. Atunci, acolo. Totul a durat mai putin de jumatate de ora..dar m-a marcat profund. Mult timp dupa aceea m-am tot intrebat cum de a observat, de ce si-a pierdut cu mine din energia si timpul lui atit de pretios pentru o chestiune atit de minora..am inteles ceea ce trebuia sa inteleg, abia dupa vreo 3 luni.
Episodul 2: durata cca. 90 minute, iarna, undeva in aceeasi unitate militara..
Emotionat dar totusi sigur pe mine, ma indreptam grabit spre sala de sedinte..urma sa particip (impreuna cu toti colegii) la testarea profesionala anuala..nici greu, nici simplu, nici placut..feeling-ul inerent inaintea oricarui examen indiferent de natura sau importanta acestuia..fiecare mai rasfoia incruntat documentele legislative sau interne unitatii pe care le luase cu el, poate poate…intra in sala acelasi Comandant.
Atmosfera incremeneste..ne priveste lung pe fiecare pret de citeva minute..si ne dicteaza urmatoarele 6 (primul numar perfect descoperit de Pitagora, nu-i asa?!:) puncte pe foaia de testare:
1. Numiti ultimul spectacol de teatru vizionat;
2. Numiti un poet iesean contemporan;
3. Care este numele directorului Filarmonicii
“George Enescu” din Iasi;
4. Explicati legatura de rudenie dintre Regina
Maria a Romaniei, Regina Victoria a Angliei si Tarul Alexandru II al Rusiei;
5.Explicati intelesul dictonului “arata-te puternic cind esti slab si slab cind esti puternic” (Sun Tzu);
6. Enumerati 3 calitati si 3 defecte pe care
constientizati a le avea.
Normal, am avut cel mai bun rezultat..
Nu pot descrie in cuvinte consternarea din sala si comentariile de dupa..si nici nu trebuie. Altceva este cu adevarat important..
Atunci am Inteles.
Am simtit nevoia sa scriu eu un”ecou” pentru a elogia felul in care autorul stie sa aprecieze intilnirile reale din viata, marile noastre sanse, imboldurile, sperantele, recunostinta… Fiecare dintre noi a avut asemenea intilniri, unele care ne-au permis sa ne descoperim valoarea, altele care ne-au socat prin franchete…
Era o zi de iarna grea cind incremeniti in incertitudinea frigului instalat in toate, o colega mai mare mi-a oferit o carte scrisa in franceza… scena unei inmormintari sub ochii unui copil, felul in care isi parasea fara sa stie, mama iubita, grija ca frigul si intunericul o vor distruge, atrocitatea destinului personal si colectiv descoperite apoi in „Doctor Jivago” mi-au marcat viata, iar pentru cea care mi-a facilitat aceasta descoperire am pastrat sentimente pe care altii le au cind primesc in dar case, averi, etc; sper ca a inteles acest lucru si-i doresc viata lunga.