Celui care mi-a cumparat aripi
Ca sa mi le fure a doua zi
Si sa le vanda alteia care avea
Deja vreo trei perechi….
Adesea converg spre iubiri neimplinite
Si din ele imi deriva chinurile ratacite.
Izolat sub radical ma tot roade o intrebare:
Ce te-a facut sa ma lasi, chiar in nedeterminare?
De flamanda-am devorat privirea-ti dulce, inselatoare…
Si m-a costat cam scump ce-i drept:
O inima cu diabet
Care acum ma doare.
In tangenta-mi te-ai oprit
Sa te avanti spre infinit
Si cu false simtaminte
Totul mi-ai cam marginit…
Ca e minus, ca-i plus una
Razbunarea mi-e dorinta
Cum, pe-a treia zecimala
Virgula-ti imi da sentinta?!
Cred ca se complica treaba
Si mi-e greu s-aleg solutia
Ma transformi intr-un schelet,
Dar nu vrei sa-mi cumperi crucea!
Vrei raport armonic
Si de este cu putinta
Chiar sa ne iubim ca fratii,
Dar ai pus o bariera
Si straini prin ecuatii.
Tu esti stanga, eu sunt dreapta
Nu gasim semnul egal,
Dar fractia goala dintre noi
Ne desparte chiar legal.
Si atunci care-i dilema?
Numitorul se cunoaste, enigma-i insa la mine;
Chiar i-am fost draga o vreme
Dar n-o stie cat de bine;
I-am fost draga la putere, dar destinu-i limitat
Cum sa n-aiba si-alte drage
Din moment ce-i condamnat?!
Unghiu-i parea destul de mare
Ca sa incap si eu, dar…
E satul!
Arcul iubirii e cam departe
Si… oricum
Sa plesneasca pentru mine?
Asta chiar ca nu se poate!
Punem punct…ca e destul.