Cu o intuitie a carei valoare nu am fi vrut sa fim fortati de evenimente s-o recunoastem, autorul postase initial articolul care urmeaza, la Editorial. Noi l-am mutat la Opinii.
Incepand din acest moment insa, Leonard OPREA revine la Editorial iar vocea lui este o voce careia ne alaturam ca raspuns la ultimatumul dat de cei care i-au rapit pe jurnalistii romani Marie Jeanne ION, Sorin MISCOCI si Ovidiu OHANESIAN.
Facem demersuri ca articolul sa reapara in publicatia noastra electronica, in afara de limba romana, in alte patru limbi: engleza, franceza, germana, araba. Lucreaza la acest lucru, din cadrul echipei noastre de voluntari, cativa traducatori, cu un scop bine determinat: acela de a ruga pe fiecare dintre cititorii nostri, raspanditi
in cele patru zari, sa invite un prieten care nu citeste in limba romana, sa citeasca intrebarile puse de autor constiintei umane de dincolo de limitarile etnice, in legatura cu terorismul islamic.
Vom deschide totodata portile unui virtual nelimitat sir de ecouri pe care le asteptam de la cititorii romani si straini.
Speram ca aceste ecouri sa ajunga la urechile si la constiinta lumii arabe.
Vrem prezentul, ACUM, istoria, sa consemneze ceea ce cred cetatenii acestei lumi despre ceea ce se intampla sub ochii lor.
Este timpul sa actionam, sa atragem atentia tuturor celor care nu mai pot suporta aceasta stare de lucruri, inclusiv sa deschidem ochii celor care pot frana din interiorul lumii arabe flagelul terorismului islamic.
Propuneti ecoul dv. la acest articol.
Faceti cunoscut articolul unui prieten nevorbitor de limba romana si invitati-l sa scrie un ecou.
Noi vom pastra ecourile, in care va veti regasi gandurile.
Fie ca istoria sa duca la materializarea gandurilor celor mai multi dintre dv. iar terorismul – islamic sau ne-islamic sa se intalneasca din plin cu opozitia activa pe care, speram, o veti ridica din cuvinte si fapte impotriva-i.
Stefan N. MAIER
Trei intrebari si citeva precizari
…Despre „uciderea pruncilor” la Beslan… in Osetia de Nord, crima comparabila oricind cu atrocitatile comise in lagarele naziste, sau in Gulagurile lumii ex-comuniste, ori pe cimpiile Khmerilor rosii, sau crimele in masa savirsite cu singe rece in „9-11” la New York, ori „3-11” la Madrid,
pe scurt, despre o noua si aproape incredibila crima a terorismului actual – islamic, nu altul, asa-zisul jihad anti-american si anti-iudeo-crestin, in mod evident un razboi religios contemporan la scara planetara, va propun sa cititi acest foarte scurt articol – conceput de mine practic imediat dupa 11 septembrie 2001 – eseu publicat in primavara acestui an 2004, atit in SUA cit si Romania, dar si pe Internet, text ce mi-a dus destui detractori…
Iata deci acest eseu :
Personal, desi am mai citit cite ceva despre si din religia si cultura araba, inclusiv Coranul, nu sint totusi un specialist in islamism. Dar, trebuie admis faptul ca, dintr-un bun inceput, nu am negat si nu neg mostenirea valoroasa lasata omenirii de aceasta cultura, odata civilizatie. Dimpotriva. Si recomand oricarui posibil interlocutor privind un posibil dialog despre terorismul si totalitarismul islamic astazi, sa nu uite ca aceste valori sint parte integranta a tezaurului cunoasterii umane. Pe de alta parte, ca adevarat crestin, nu pot sa ascund sub covor, toate “ispravile” de nefast renume ale Bisericii, care, incepind cu Marea Schisma, continuind cu cruciadele si mergind pina in zilele noastre cu scandalul preotilor catolici pedofili din SUA, nu o data a fost mai iezuita decit iezuitii practicind “Ad majorem Dei gloriam” prin sentinta “morala” a lui G.Busenbaum ( notoriu moralist iezuit ) : “Intrucit e permis scopul, sint permise si mijloacele.” Apoi, sa nu uitam sprijinul real acordat generos de catre Biserica ortodoxa comunistilor in Europa estica, nu-i asa? Insa, in multe alte rele si nenorociri ale lumii noastre, cum ar fi sclavia si negotul cu sclavi, traficul de prostituate, traficul de droguri, traficul de arme etc. unii “crestini” si unii “musulmani” si-au dat mina tare prieteneste si au colaborat de minune… Si sint aceeasi buni parteneri de afaceri si astazi.
Dar, sa revenim la oile noastre.
Vorbind despre terorismul islamic manifestat cu precadere in ultima jumatate a sec.XX si inceputul acestui mileniu III, nu pot sa ma gindesc mereu ca in trecut a existat o lume araba musulmana a lui Harun Al-Rashid, Avicenna, a lui Omar Khayyam etc., ca a existat un Damasc si un Bagdad al splendorilor din “O mie si una de nopti”… E ca si cum as incerca sa-mi reamintesc mereu ca Bucurestiul a fost o data “Micul Paris”, iar cultura romana era atunci … regala.
Traiesc ASTAZI si vad ce se intimpla ASTAZI datorita terorismului si totalitarismului islamic. Iar, pina la urma, ca vrem sau nu vrem, TERORISMUL ISLAMIC ACTUAL ESTE PRODUSUL ACTUALELOR SOCIETATI ISLAMICE. Ori in acest context toate consideratiile subtile, toate nuantarile sofisticate, toate judecatile de tip filosofic sau istoric privind deosebirile si asemanarile dintre terorismul islamic si lumea araba medievala imi apar ca fiind simpliste paleative.
Astfel, am trei intrebari:
• In aceasta lume moderna in care traim astazi, cite sint oragnizatiile non-guvernamentale si religioase islamice, nationale si internationale care au ca scop ajutorul umanitar privind: sanatatea, drepturile omului, drepturile femeii, protectia copilului , educatia, cultura, prezevarea valorilor tezaurului cultural national si mondial, prezervarea naturii vii, prezervarea pacii mondiale etc. ? EXISTA ASEMENEA ORGANIZATII ISLAMICE ? (caci nimeni nu poate nega ca, datorita petrolului, tarile arabe evident sint in topul tarilor foarte bogate ale acestei lumi ! )
• Tribunalele “Saria” ( legea islamica ) care, in lumea araba si africana , AU INCEPUT SA INLOCUIASCA HOTARIT justitia societatilor civile si democratice, sint sau nu ANTAGONICE CU DREPTURILE OMULUI? (Un exemplu… marunt: in anumite cazuri pedeapsa cu moartea poate surveni prin simpla acuzatie de incalcare a unei oarecare cutume religioase, dar poate fi comutata in libertate totala daca familia celui condamnat poate plati suma ceruta de judecator ca urmare a negocierilor cu cei ofensati astfel… )
Recent, in Palestina nu doar barbatii musulmani pot fi “soldati-bomba”, dar si femeile musulmane palestiniene au primit oficial dreptul religios de a fi soldati sfinti, mai precis, “femei-bomba”… Sacrificiul lor in acest jihad le va aduce dreptul de a izbavi de pacat in fata lui Allah, odata cu propriul lor suflet, inca doua suflete pe care ea, femeia-bomba, are dreptul sa le aleaga… O societate islamica tolerand definirea, in numele Coranului dreptul barbatului, dar si al femeii sa se sinucida ca fiind aceasta o izbavire nobila si generoasa (cind in lumea islamica ortodoxa drepturile femeii sint practic egale cu zero) este sau nu o societate religioasa propice terorismului ce pretinde ca fundament cartea sa sfinta Coranul?
Si, desi ar mai fi multe intrebari de pus, consider ca acestea sint suficiente sa le genereze pe celelalte necuvintate de mine aici.
Finalmente, in identitatea nazism=comunism=islamul terorist actual, macar atit se poate admite: existenta acelui om-carne-de-tun drept-credincios care moare fericit la datorie indiferent de crima pe care o comite in mod terorist sau altfel, luind viata unui om sau ucigind cu aceeasi senina convingere sute sau mii de oameni a caror virsta, sex, religie sau cetatenie nu mai are nici o importanta atita timp cit ideologia/credinta cu care a fost inoculat, nazista, comunista sau islamica il motiveaza soteriologic perfect.
Din ceea ce stiu, stiu insa ca Revolutiile anti-comuniste care au dus la prabusirea comunismului est-european se datoresc enorm crestinilor si preotilor crestini ( amintiti-va de Polonia catolica in care, practic a pornit totul… ; iar in Romania, Timisoara lui 16 Decembrie 1989 unde s-a produs scinteia revolutiei anti-comuniste, nu oare intr-o biserica s-a produs, stim bine asta, cind o mina de crestini… ? ).
Cit despre EGOCENTRISMUL IUDEO-CRESTIN ?
Ei bine, eu unul cred ca in centrul Credintei iudeo-crestine se afla omul perfect concentric cu Dumnezeu.
Cit despre Biblie, iata o scurta poveste: Asaltat de intrebarile reporterului binecunoscutului canal de televiziune american “Travel ”, cu intrebari referitoare la Biblie si la posibilele dovezi istorice privind prezenta Lui Iisus Christos in Tibet sau in Kasmir, in perioada dintre virsta de 12 ani si cea de 30 de ani, deci in perioada nedescrisa de Evangheliile sinoptice – un tibetan, preot crestin (al unei singuratice capele aflate pe “acoperisul lumii ”) ii zimbeste amabil insistentului interlocutor si remarca scurt : “Biblia contine istorie, dar nu e o carte de istorie. Biblia contine retete culinare, dar nu e o carte de bucate. Biblia e o carte a Salvarii.” Ma alatur imediat acestui tibetan preot crestin, dar precizez : Biblia, in totalitatea ei, este chiar Cartea Salvarii. BIBLIA este cartea ireductibila la realitatea existentei umane. Fiind reductibila doar la Dumnezeu, la “Cel care este ”.
Iar El este Dumnezeu Unul care ne-a dat liberul-arbitru.
Ce s-a intimplat cu neamul lui Ismail astazi – nu prea inteleg ? Vad, traiesc insa consecintele existentei terorismului isalmic astazi, in mileniul III.
Si mai stiu ca in unele tari islamice, din nefericire, nu putine, astazi domina autoritar acel Coran fanatic-ortodox in care nu exista liber-arbitru… Numesc astfel lumea in care s-a nascut si terorizeaza dominant astazi Al Queda.
Al Queda fiind astazi, nu doar definitia terorismului global, ci chiar spiritul, mintea si trupul terorismului global in plina actiune, in plina expansiune.
Iar consecintele sunt deja catastrofale – la nivel planetar…
( 11 Septembrie, 2004, Boston – reluat in exclusivitate pentru ACUM)
In textul dumneavoastra sunt mai multe probleme. Eu iau in consideratie numai una pentru care am niste retineri chiar in a da niste explicatii asupra ei.
Multimea judecatilor despre raporturile trup-suflet-istorie pot fi reordonate dupa criteriul biologismului social. Atunci trebuie sa abolim functia conducatoare a constiintei primatul avandu-l trupul. Trupul comanda sufletul si acest suflet dependent determina la randul lui manifestarile cele mai constiente. Ordonarea aceasta nu este artificiala asa cum ar parea. Astfel asezate lucrurile ajungem sa explicam simplu viata compacta pe care o traieste specia si rasa, unitatea ei organica in care nu incape altceva decat vointa de a fi fara conditii puse din exterior. Spiritul fundamentalistului nu este liber de rasa dar el stie ca ea este totul. In virtutea acestei convingeri cum ati vrea dumneavoastra sa fie ei altruisti in raport cu cei din exterior cand ei nu au depasit ego-ul rasial. Ei nu gandesc ca pentru altii si chiar daca accepta pe un individ convertit fac doar o seducatoare miscare tactica. Asociatii de binefacere pentru altii ei nu vor avea pentru ca „numai ei sunt valabili in fata vietii”. Nu au putere pe cata ura egoista de rasa au. Cand vor ajunge puternicii lumii atunci ve-ti vedea rasism adevarat, organic. Consecventa constiintei lor cu „strigatul” naturii proprii le da certitudinea autenticitatii absolute si astfel pentru ei nu conteaza nicidecum individul sacrificat cand rasa este salvata si propasita.
Numai avansul civilizatiei de sorginte europeana ne salveaza caci altfel eram rariti de mult.