Pe data de 29 martie Mama ar fi împlinit 87 de ani. Deși mă trezisem devreme, încercam să păstrez sub pleoapele închise chipul său blând, apărut în vis. Mama! De opt ani nu mai sărbătorim această zi. Mă simt văduvită de bucuria apelului telefonic făcut dis-de-dimineața, de vocea ei, mulțumirea sufletească pe care o simțeam amândouă, jumătăți ale unui întreg plămădit în timp.
Tot ceea ce mi-a rămas sunt amintirile, întâmplările frumoase, trăirile pe care le prețuiesc și le port în sufletul meu. „Crinul Mamei”, simbolul dragostei ce mi-a purtat-o, înflorit pentru prima dată de ziua ei, îndoliat la trecerea sa în neființă, a renăscut, anul acesta bucurându-mă din nou cu florile lui roșii portocalii. http://www.acum.tv/articol/11210/
Am aprins o candelă pentru sufletul ei pe care îl simt mereu aproape, cu mine, lângă mine.
Gândul mi-a zburat la una din aniversările zilei sale de naștere, sărbătorită în Toronto, în mijlocul familiei sale dragi. Doream să îi ofer un cadou special și pentru că în acel an se juca faimosul muzical “Mamma mia” pe scena unuia din prestigioasele teatre canadiene, am cumpărat două bilete la una din reprezentații. Deși nu înțelegea o boabă de engleză, Mama a primit cu bucurie vestea; important era că urma să petreacă o seară alături de fiica ei.
De ce îmi amintesc oare și astăzi acea seară? Pentru că, pe lângă fericirea care o trăiam atunci alături de Mama, îmbrățișările și apropierea pe care le simt și astăzi, am primit atunci încă o lecție de viață: modestie, bucurie în lucruri simple, niciodată nemulțumire legată de cei din jur. Încerc, dragă Mamă, să îți urmez exemplul și chiar dacă nu întotdeauna reușesc, iubirea mea față de tine a rămas neschimbată, deși acum nu mă mai pot cuibări la pieptul tău, lăsându-mi creștetul mângâiat de degetele tale. “Cristinica mamii!” vocea ta îmi vibrează încă în suflet.
Bucuria in simplitate.Modestia.Multumirea sufleteasca a rodului implinit pe care-l lasa Mama in urma ei…
Este balsamul care mai alina durerea despartirii, faptul ca ai facut-o pe Mama fericita.
Cred ca Mama este cea care transmite
copilului „bagajul”necesar pentru
lupta cu viata si pentru a stii sa
deosebeasca binele de rau.Dar ii
daruieste si toata dragostea ei, ceace
este de nepretuit.
Fie amintirea ei binecuvantata,a fost
un om deosebit.