o cailor maro ca un derbedeu din autobuz să facă grafitti
pe imperiul paraşutelor cu fuste verzi învârte-mă ca pe un carusel de coifuri
soldăţeşti nepictat şuvoi scârţâit pe copiii mulşi de copilărie
vânt printr-o spânzurătoare cu râsete vin clovnii cu uragane
de prafuri ridicătoare un sul de intestine ca frânghii în muzicuţe
pe care leagănul fericirilor mele dezexistente fanfara ovulelor
cu o praştie plonjând printre vase marine la tribord
mi-a decedat faima de câine da eu am ales cară-te acum
am o pungă cu rotunduri mezozoice ca să-mi demolez
coase-mă de şnururi c-o cravată nepurtată c-o gură scoasă la licitaţie
e cineva mai sus de mine pe dracu’ mai e sună ambulanţa
vizionarilor decantaţi moartea mi-e-n carouri şi atrage
magneţii nici unor planete am bilet la propria-mi decapitare
se ţine cu public notează adresa e un bulevard neîmpuşcat asexuat
la zid cu tot stomacul ei de pasăre cică virgină la zid cu francofonia
hei tu mişcă în ritm microsoftic traversează câmpul cu bălării
până să cred c-aduci contribuţii eroilor dezonoraţi taie
scena asta a fost în plus lasă-mi o clipă numără până la
anul naşterii mele apoi o luăm de la capăt de la
vino şi dezgustă-mă cu elaborare orhideică vastă
cu crematorii de viespi aleatoare topogan reumatic
de cine ştie poate te chem într-o vreme când închid
benzinăriile şi dispar scările rulante te chem pe un ecran de cinema
cu butoane deposedate cu verdict în derulare
nu prea mult
doar să-ţi pun degetul la suma axelor astenice
şi să-ţi dau un nume cu un apostrof
înregistrat
după semnalul sonor
această
frumuseţe
matematică
17 Noiembrie 2003