Cainii orasului
nu-nseamna nimic.
Ii vad alergand de colo-colo,
facand dragoste patimasi,
ii aud dupa miezul noptii
hamaind si scancind.
Viata lor, viata de caine,
patru labe si-o coada
care nici nu se mai disting
cateodata pe asfalt
cand inseamna si ei ceva,
o scarba vomitiva
din partea oamenilor
care sunt ex-trem de curati
nu fac dragoste pe strada
si nu latra dupa miezul noptii.
..suficient de eclectic articolul, pentru a stirni interesul!
Intr-adevar, familia de cuvinte asociata substantivului „ciine” este generoasa si cu acceptiuni/ conotatii din cele mai diverse…si nu intotdeauna magulitoare pentru multi dintre cei cu care vrem-nu vrem, ne pierdem atit de des si apoteotic vremea…