o cupă încrustată cu argint,
un veşnic tremur…
încă te mai simt.
încerci să-mi smulgi
un vis
în care iar m-am înecat,
o promisiune ce-ai pierdut-o
când în grabă ai plecat.
un surâs fad
şi-o mică parte
dintr-un Iad,
o fracţiune nerostită
dintr-un glas
e tot ce mi-a rămas.
Acest articol a fost publicat joi, 24 martie 2005 la rubrica Poeme, Eseuri, Proza.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.
Apare astazi ultimul numar al cotidianului "Adevarul"… Nu vom proceda la a "escalada" acest scandal aflat in plina desfasurare, preluat...