înveninat,
când tu îmi spui
că sunt ciudat,
mă rup de realitate,
cât se poate,
şi plec
fără să mai trec
prin stări
de euforie melancolică,
fără să mai încerc
să înţeleg
fiecare freamăt al vocii tale,
plin de intonaţii
murdare.
azi te reneg.
nu te-am iubit,
nu te-am crezut,
nu m-ai crezut,
nu vreau să recunosc
că… m-ai pierdut.