ACUM.TV

Am primit spre publicare un recent articol al domnului profesor Petre Frangopol, vechi colaborator al nostru (ceea ce ne onoreaza), articol care va aparea si in numarul de vineri 25 martie, al suplimentului Aldine din cotidianul Romania Libera.

Revista internaţională SCIENTOMETRICS

Speranţa care mijeşte în reformarea cu adevărat a educaţiei şi învăţământului din România, odată cu schimbarea Puterii politice din decembrie 2004, se datorează şi promisiunii electorale de a stabili o altfel de guvernare. A trecut prea puţin timp pentru a putea analiza şi discuta rezultatele punctuale pe care le aşteptăm din partea Ministerului Educaţiei şi Cercetării (MEC). Totuşi nu putem să nu readucem în atenţia publică unele situaţii anormale, care îşi aşteaptă rezolvarea – cu prioritate-, dacă se doreşte cu adevărat să ne încadrăm şi cu aceste domenii cheie în standardele internaţionale impuse de Uniunea Europeană (UE), care îşi propune să devină în 2010 prima economie a lumii bazată pe cunoaştere. Aceste obiective nu se pot realiza decât pe baza unui învăţământ şi a unei cercetări ştiinţifice pe care UE le doreşte performante, competitive cu SUA şi Japonia.

Mă refer în primul rând la normele de evaluare academică a cadrelor universitare, la ierarhizarea Universităţilor şi a Institutelor Naţionale de Cercetare din România conform standardelor europene. În Germania, de exemplu, aşa cum plastic se exprimă revista Nature din 18.11. 04, pg. 280, pentru a separa grâul de pleavă, Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice a propus un sistem de evaluare, bazat pe normele internaţionale scientometrice. Începând cu 2006, laboratoarele universităţilor şi institutelor de cercetare germane, care sunt finanţate din banul public, se vor alinia unei evaluări şi ierarhizări naţionale, aşa cum există în SUA, unde anual se aduc la zi şi se publică aceste ierarhizări. Finanţările se vor efectua pe baza acestor evaluări. Din 2005, în Germania, se preconizează dezvoltarea unui proiect pilot privind stabilirea metodologiei de evaluare şi ierarhizare în cadrul unui departament informatic special creat în acest scop.

Cei din generaţia mea, care au terminat Politehnica la sfârşitul anilor ’50 din secolul trecut, s-au confruntat cu inginerii făcuţi pe puncte cum îî numeam pe colegii noştri muncitori, absolvenţi a patru clase primare şi cel mult al unui liceu special efectuat în numai doi ani, paraşutaţi apoi direct în învăţământul superior la aşa zisele cursuri paralele create numai pentru ei, şi care au ocupat ulterior numai funcţii de conducere în economie şi administraţia internă, pentru a pune în practică politica comunistă. Rezultatele lor se cunosc. Până astăzi, după 1989 PSD-ul şi nu numai, a descoperit ceva similar: printr-o politică asemănătoare, a atestat profesori universitari plini fără a li se cere un minim de cunoştinţe sau de rezultate profesionale şi de cercetare originale, competitive în domeniul lor. Acestora, cca 5000, li s-a acordat ne-etic, numai lor, salarii de cca 2.000 USD/lună. Mai mult, titlul de doctor, obligatoriu pentru a deveni profesor universitar sau cercetător principal, a devenit o afacere, iar acordarea lui (mii de doctorate atestate anual în România de către Comisia Superioară de Diplome a MEC) s-a făcut în funcţie de alţi factori, nu de publicarea în primul rând a cel puţin unei lucrari ştiinţifice pe baza rezultatelor din teză în marile reviste ale lumii ştiinţifice de astăzi. Cu mici excepţii această normă obligatorie, publicarea în străinătate, există doar în domeniile ştiinţelor naturii. Cu alte cuvinte, a fost sfidată cutuma universitară internaţională a valorilor, fapt ce a condus la degradarea educaţiei şi învăţământului autohton, aducând România pe ultimul loc în ierarhia europeană. Nu există o inventariere a rezultatelor cercetării ştiinţifice româneşti, a elitelor universitare cu o recunoscută statură internaţională. Unul dintre rezultatele inversării valorilor este simplu: fuga creierelor din ţară. Profesioniştii rămaşi, ies încet din sistem, datorită cauzelor naturale şi practic ei nici nu au fost consultaţi.

Impostorii din universităţi şi cercetare caută să îşi legalizeze existenţa profesională prin promovarea de criterii de evaluare –naţionale- false şi prin punctaje care nu au de-a face nici cu standardele evaluării academice internaţionale, nici cu politica ştiinţei practicată de UE, de SUA şi Japonia. Un singur exemplu: se caută cu disperare –şi s-a reuşit – să se adauge în normele de evaluare interne criterii anormale, de pildă, obţinerea de granturi. Se amestecă în mod voit conceptul de lucrare ştiinţifică cu cel de grant (aduse la egalitate) şi ajungându-se astfel la un rezultat incredibil: publicarea unei lucrări ştiinţifice originale într-o revistă recunoscută internaţional din SUA, echivalează la punctaj cu scrierea a 2-3 granturi !! No comment.

Universitarii noştri, managerii din cercetare, ştiu “totul” şi nu au nevoie de informare, de documentare, de trendul internaţional în politica ştiinţei, de ceea ce se petrece în alte părţi ale lumii. Ei parcă au auzit ceva de scientometrie….., dar nu au timp să citească, să se informeze. Dar, rapoartele stufoase de până acum ale MEC arată existenţa unor astfel de preocupări şi mai ales rezultate privind Politica Ştiinţei în ţara noastră. Acestea sunt, aşa cum am mai scris, în tradiţia celor afirmate de un mare intelectual român Mihai Rădulescu, mort la Sighet, care a scris în memoriile sale apărute la Humanitas în 2000, citez 5 februarie 1943…..mai e pe urmă şi talentul special al românilor de a nu face nimic având aerul că activăm grozav…..

Iată de ce ne propunem să prezentăm o revistă quasi-necunoscută în România: fiindcă, în prezent, nu există nici măcar un singur abonament în ţară la Scientometrics, An International Journal for all Quantitative aspects of the Science of Science, Communication in Science and Science Policy. Revista este publicată de Editura Academiei Ungare de Ştiinţă (Akademiai Kiado) din Budapesta şi Springer, Dordrecht, Olanda. Redactorul şef şi fondatorul revistei, ajunsă la volumul 61 în decembrie 2004, este Profesorul Tibor Braun, absolvent (1954) al Facultăţii de Chimie a Universităţii “Babeş – Bolyai” din Cluj-Napoca, care a lucrat (1956-1963) la Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele. În prezent este profesor la Universitatea “Lorand Eotvos” din Budapesta, Facultatea de Chimie, Departamentul de Chimie Anorganică şi Director al Institutului de Scientometrie al Academiei Ungare de Ştiinţe (Information Science and Scientometric Unit, Institute for Research Policy Studies, Hungarian Academy of Sciences, Budapest). Are o carieră ştiinţifică de excepţie (v. P.T. Frangopol, a 70-a aniversare a profesorului Tibor Braun, Revista de Chimie (Bucureşti), vol. 53, nr. 9, pg. 631-632, 2002) la care se adaugă implicarea sa în apariţia unei noi ştiinţe Scientometria, la crearea şi dezvoltarea căreia a contribuit din plin, devenind faimos în întreaga lume.

Ştiinţa poate fi măsurată ?

Termenul englezesc scientometrics, se ştie, a fost folosit prima dată prin traducerea din ruseşte a cuvântului naukometria (măsurarea ştiinţei) inventat de Nalimov şi Mulchenko (1969), care a căpătat o recunoaştere internaţională datorită cărţii lui De Solla Price Ştiinţa de la Babilon încoace (1975), dar, mai ales, ca urmare a lansării revistei Scientometrics în 1978, moment cînd s-a făcut un pas important în instituţionalizarea scientometriei.

Astăzi prin politica editorială, fondatorul şi editorul şef al revistei, Tibor Braun, a demonstrat că publicaţia înseamnă o umbrelă comună pentru studii privind ştiinţa cantitativă, aşa cum rezultă şi din subtitlul revistei menţionat mai sus. Înainte de a prezenta succint dezvoltarea cercetărilor promovate de revistă în această nouă ştiinţă, să facem o incursiune istorică privind apariţia indicatorilor în ştiinţă (science indicators).

Analiza statistică a literaturii ştiinţifice a început în primul sfert al secolului XX prin compararea productivităţii ştiinţifice a mai multor ţări, pe baza lucrărilor publicate. Interesul a fost foarte mic. Apariţia (1963) bazei de date Science Citation Index (SCI) la Institute for Scientific Information (ISI, Philadelphia, PA, USA) a constituit o cotitură pentru oamenii de ştiinţă şi managerii din întrega lume, care aveau astfel la îndemână un instrument de evaluare cantitativă pentru studiile privind dezvoltarea ştiinţei. ISI şi-a început baza de date cu colectarea informaţiilor de la 2300 de reviste şi astăzi s-a ajuns la aproape 5000 de reviste periodice din aproape toate domeniile ştiinţei (cifra variază anual între 4-5000 reviste), care se apreciază că produc cca 90% din noutăţile cu adevărat valoroase ce conduc la progresul ştiinţei şi tehnologiei contemporane. Acestea reprezintă revistele din mainstream journals (curentul principal). Se estimează la 150.000 numărul revistelor ştiinţifice care apar în toată lumea. În afara datelor bibliografice uzuale, SCI procesează referinţele tuturor lucrărilor publicate în revistele analizate, oferind astfel o posibilitate unică pentru urmărirea propagării informaţiei ştiinţifice şi evidenţiind astfel structuri relaţionale.

În 1969 a fost folosit prima dată termenul de bibliometrie definit ca “aplicarea metodelor matematice şi statistice la cărţi şi alte metode de comunicare, care se ocupă îndeosebi de gestionarea bibliotecilor şi centrelor de documentare”, în timp ce scientometria se referă “ la acele metode cantitative care se folosesc în analizarea ştiinţei privită ca un proces de informaţie”. Deşi metodele bibliometrice şi scientometrice sunt similare, subliniem că scientometria analizează aspectele cantitative ale generării, propagării şi utilizării informaţiei ştiinţifice, pentru a contribui la înţelegerea mecansimului cercetării ştiinţifice şi a activităţii sale sociale…

Aici se cuvine să menţionăm că productivitatea în lucrări ştiinţifice publicate de către un om de ştiinţă nu este suficient de relevantă pentru a obţine date statistice semnificative în evaluarea scientometrică a unei comunităţi ştiinţifice. Aceste comunităţi pot fi, de exemplu, grupuri de cercetare, departamente ale universităţilor, instituţii, corporaţii, societăţi, ţări, regiuni geopolitice, domenii ştiinţifice, sub-domenii. Datele statistice primare ale oricărei investigaţii scientometrice sunt reprezentate –global -de către toţi autorii, publicaţiile lor , referinţele bibliografice ale acestora şi citările pe care le primesc. Tot acest ansamblu de date produse de o comunitate reprezintă date variabile şi pe acestea se sprijină indicatorii ştiinţei (pe care îi vom detalia puţin mai departe).

Analiza şi dezvoltarea la nivel naţional a acestor indicatori este cel mai sugestiv reflectată de introducerea acestei evaluări, oficial, pentru ştiinţa americană pentru a fi comparată cu indicatorii ştiinţei din celelalte ţări ale lumii dar şi pentru transparenţa cheltuielilor efectuate din bugetul federal.

Astfel, în 1972, Preşedintele Comitetului Naţional pentru Ştiinţă –CNS-(National Science Board) al SUA, Norman Hackerman a trimis raportul Science Indicators (SI-72) Preşedintelui Richard M. Nixon, pentru a-l transmite Congresului, împreună cu o scrisoare însoţitoare din care cităm…..prezentăm primele rezultate ale unui nou efort iniţiat în scopul dezvoltării unor indicatori privind starea ştiinţei, ca instituţie, în SUA…Dacă astfel de indicatori vor putea fi dezvoltaţi în anii care urmează, ei ne pot ajuta să îmbunătăţim alocarea şi managementul resurselor pentru ştiinţă şi tehnologie pentru a ghida cercetarea Naţiunii noastre către căile ce vor recompensa cel mai mult societatea noastră…Doi ani mai târziu, CNS a trimis Preşedintelui Gerald R. Ford al doilea raport SI-74 şi în scrisoarea însoţitoare se menţiona că dezvoltarea unor astfel de indicatori nu trebuie interpretat ca un efort academic, aceştia fiind necesari să evidenţieze că ….eforturile naţiunii americane în cercetare şi dezvoltare sunt importante în creşterea economică şi viitorul bunei stări a cetăţenilor noştri, de asemenea în menţinerea unei apărări puternice. Naţiunea trebuie să sprijine un efort susţinut, puternic, în cercetarea fundamentală, pentru a fi capabilă să furnizeze noi cunoştinţe care sunt esenţiale pentru progresul ştiinţific şi tehnologic.

Se atesta astfel, politic, într-un mod original o disciplină tânără. Indicatorii în ştiinţă pentru SUA, din 1972 au fost publicaţi de atunci, bianual, şi au devenit deodată nu numai o sursă de referinţă pentru ştiinţa mondială dar şi un instrument politic în a scrutarea şi evaluarea, în primul rând, a calităţii şi cantităţii ştiinţei americane.

Revista Scientometrics a publicat în vol. 2 din 1980, pg. 327-448 materiale ale simpozionului internaţional care a discutat volumul SI-76, elaborat de CNS-SUA, cu indicatorii scientometrici ce au căpătat, de atunci, anual, un impact din ce în ce mai mare. Ediţia 2002 a raportului SI-02, al 15-lea în serie, care a căpătat denumirea de Science and Engineering Indicators, are 1100 de pagini şi cuprinde tot ce se cunoaşte despre comunitatea ştiinţifică globală, despre toate ţările lumii. A introdus noi indicatori, de exemplu, colaborări internaţionale, câţi doctoranzi formaţi în Anglia şi nu numai, care au lucrat în America s-au întors la ei acasă, interesul diferitelor ţări pentru disciplina matematicii în învăţământul pre-universitar, salariile profesorilor etc. Despre România aflăm câţi studenţi români sunt în SUA, producţia ştiinţifică a României raportată la populaţie, câte articole a publicat fiecare Universitate şi Institut din România, etc. Raportul SI-02 poate fi accesat la www.nsf.gov/sbe/srs/seind02/start.htm. Metodologia scientometrică folosită de SUA a fost adoptată ca instrument de lucru în evalurea dezvoltării statelor, de către Banca Mondială, FMI, Uniunea Europeană, OECD etc.

Măsurarea calităţii ştiinţei este dificilă şi de aceea determinarea acestui parametru se bazează astăzi pe anumite criterii, de exemplu, numărul laureaţilor Premiului Nobel per ţară şi Universitate, per număr de locuitori, ceea ce conferă unor ţări mici (Elveţia, Suedia etc) un loc fruntaş vizavi de ţările mari (SUA, Japonia, Rusia). Alte două criterii sunt publicarea de articole în publicaţiile de frunte ale lumii ştiinţifice, Science (SUA) şi Nature (Anglia) sau numărul de patente înregistrate într-o ţară per număr de locuitori. Dealtfel aceste trei criterii sunt printre cele care au condus la clasamentul internaţional realizat de Universitatea Jiao Tong din Shangai (China) privind primele 500 de universităţi ale lumii clasificate după performanţele ştiinţifice. Lista integrală se poate vedea pe site-ul htttp://ed.sjtn.edu.cn/ranking.htm unde nu figurează nici o universitate românească, acestea “bucurându-se” în schimb de subfinanţare dar şi de existenţa în unele unităţi a unor baroni universitari, aşa cum a declarat dl ministru M. Miclea al MEC, în Ziua de Cluj din 03.02.05, pg. 2.

Calitatea apare numai în ţările care au creat un mediu intelectual propice, liber, academic. Acesta conduce, automat, la apariţia unuia sau a mai multor evenimente cruciale, care marchează istoria dezvoltării ştiinţei şi tehnologiei. Se apreciază că lucrările publicate de Einstein în 1905 la 26 de ani, care a fundamentat teoria relativităţii sau ale italianului Enrico Fermi (n.1901), care la aceiaşi vârstă, a preconizat folosirea neutronilor la dezintegrarea atomilor, idee ce l-a condus la construirea primului reactor nuclear din lume la Chicago (1942), au deschis o nouă eră în istoria ştiinţei şi tehnologiei universale. Semnificaţia şi valoarea acestor lucrări nu au apărut imediat, odată cu publicarea lor. Identificarea calităţii unor lucrări a necesitat o perspectivă istorică în aprecierea valorii lor.

Cunoştinţele noi care apar, ca cele geniale menţionate mai sus, reprezintă un act de creaţie în cercetarea ştiinţifică şi acesta este incomplet fără publicarea lor. Prin apariţia ideilor noi în literatură se naşte acest proces de stimulare ulterioară a dezvoltării domeniilor respective, care pot fi corect evaluate numai printr-o abordare scientometrică, şi evident prin deschiderile tehnologice ce le-au generat.

Folosirea indicatorilor în ştiinţă

Există numeroase statistici ale diferitelor state ce se referă la dezvoltarea ştiinţei şi care folososec diferiţi indicatori. Aceştia, din păcate, nu pot fi utilizţi ca surse de încredere pentru comparări, neavând criterii comune de alcătuire.

Prima “Conferinţă internaţională privind indicatorii în ştiinţă şi tehnologie“ a fost organizată de OECD la Paris în 1980. Ea a propus unele definiţii şi principii de clasificări pentru organele competente din ţările statelor membre. Astfel indicatorii în ştiinţă şi tehnologie sunt serii de date create special pentru a răspunde unei probleme specifice privind starea existenţei sau dezvoltării ştiinţei şi tehnologiei, structurii interne, relaţiei cu lumea exterioară şi gradul la care au ajuns să îndeplinească anumite scopuri. Aceşti indicatori pot fi grupaţi astfel: indicatori care privesc activitatea de creaţie şi de inovaţie; indicatori privind impactul ştiinţei şi tehnologiei asupra economiei; indicatorii ştiinţei. Ultima grupare, indicatorii ştiinţei, poate fi împărţită la rândul ei în număr de publicaţii, număr de citate şi referenţi ( peer review).

Nu vom intra în detalierea fiecărui indicator, din cei foarte mulţi care există şi apar continuu, dar îi vom semnala pe cei mai importanţi, care au o semnificaţie şi se pot atribui ţării analizate în vederea comparării cu state similare ca mărime, populaţie, PIB etc. Astfel, menţionăm: numărul de publicaţii (care există în baza de date ISI, deci care sunt considerate lucrări relevante în domeniul respectiv); distribuţia publicaţiilor pe domenii (în România, de exemplu, domeniile ingineriei, ştiinţelor sociale, medicinei, primesc sume considerabile de la buget, dar practic au un număr nesemnificativ de lucrări cotate ISI, deci nu justifică cheltuirea sumelor alocate…şi nimănui nu îi pasă de aşa ceva !!); numărul lucrărilor necitate (deşi cotate ISI, pot fi considerate ca o tematică neinteresantă, deci care cheltuiesc banul public fără folos); numărul lucrărilor foarte mult citate aşa cum apar ele în baza de date ISI; numărul brevetelor etc.

Baza de date Science Citation Index reprezintă sursa majoră, dacă nu unica şi cea mai folosită în întrega lume pentru indicatorii scientometrici. Indicatorii au fost dezvoltaţi în primii ani de Compania Computer Horizons, Inc. (CHI) SUA, iar metodologia lor a fost publicată într-un raport special. Printre cei 13 indicatori scientometrici dezvoltaţi la început de CHI, subliniem doar câţiva: numărul publicaţiilor naţionale, numărul citărilor per stat, colaborări internaţionale, influenţa unei ţări asupra dezvoltării ştiinţei în general, ţări izolate etc. Aceşti indicatori, pentru ţările mici sau cu o prezenţă minoră în areopagul ştiinţei mondiale, nu prezintă decât un interes informativ.

Revista Scientometrics

Privirea de ansamblu asupra domeniului făcută până acum, de departe incompletă, şi cu lacune inevitabile din cauza spaţiului restrâns de tipar, s-a dorit doar o scurtă introducere pentru a înţelege într-un context istoric dezvoltarea unei ştiinţe noi, distincte şi rolul de lider la care a ajuns Scientometrics. Mai mult, revista reflectă atât trendul dezvoltării scientometriei în ultimele două decade prin organizarea din 1983 a unei conferinţe internaţionale bianuale, cât şi efortul redactorului şef T. Braun de a menţine standardul profesional al publicaţiei în primele rânduri ale cercetării şi dezvoltării la cerinţele secolului XXI a scientometriei. Din 1978, anul lansării, revista a publicat 14 volume ca numere speciale, care au prezentat cercetările scientometrice efectuate în diferite părţi ale lumii. Astfel, trei numere au fost dedicate Indiei, două Franţei şi câte un număr Olandei, Poloniei, Marei Britanii, Rusiei, Germaniei de Vest şi de Est, Spaniei, ţărilor Scandinave şi Americii Latine.

Analiza tematicii lucrărilor publicate în primele 50 de volume ale revistei relevă hetereogenitatea domeniului. Interesul cercetărilor în ultimul timp este orientat pe evaluarea colaborărilor ştiinţifice internaţionale între diferite ţări din cadrul UE, dar şi cu SUA şi Japonia. Interesul pentru aceste studii este important pentru factorii decizionali în elaborarea politicilor ştiinţei naţionale.

Cele 1443 lucrări, cu 1223 de autori din 60 de ţări, care au apărut în primele 50 de volume, indică provenienţa lor din 1538 de instituţii răspândite în toată lumea. Autorii şi instituţiile cele mai prolifice se dovedesc a fi cele din Ungaria, Olanda, India, Belgia, Anglia şi SUA. Lucrările conţin 25.200 de referinţe. 1061 de lucrări au primit 7242 de citări în perioada 1978-2000. Nu au fost citate 382 de lucrări. Se cuvine subliniat faptul că activitatea de publicare în revistă revine ţărilor preocupate mai mult de aspectul dezvoltării ştiinţelor naturii, faţă de tematica ştiinţelor sociale.

Printre categoriile tematice care fac obiectul lucrărilor publicate de revistă, menţionăm teoria bibliometriei, modele matematice şi formalismul legilor bibliometrice, indicatori de inginerie, managementul ştiinţei, politica ştiinţei şi sociologia ştiinţei.

Analiza citării referinţelor relevă existenţa unor indexuri Price (după numele lui De Solla Price care le-a introdus în 1970), care definesc reviste tip soft science (American Literature, German Review, Studies in English Literature etc) ce primesc în jur de 10% citări, în timp ce unele cercetări din reviste de fizică pot atinge 80%. Scientometrics se află la mijlocul acestei scale de hard science cu circa 45% citări. Situaţia reflectă clar tendinţa pe plan global de finanţare a ştiinţelor naturii, fizicii şi chimiei în special, generatoare de dezvoltare tehnologică, deci de progres economic. În decursul anilor, din studiile apărute în revistă rezultă clar un proces de cristalizare şi de deplasare de la ştiinţele soft către cele hard.

Un alt exemplu de studiu deosebit de interesant privind influenţa schimbării factorului politic asupra sistemului de cercetare ştiinţifică şi construirea de noi tipuri de indicatori scientometrici se poate observa în cadrul ciclului world flash on basic research. T. Braun şi W. Glanzel au publicat în Scientometrics, vol. 49, no. 2(2000) pg. 187-213, articolul Chemistry research in Eastern Central Europe (1992-1997). Facts and figures on publication output and citation impact. Se analizează performanţele ştiinţifice ale domeniului din Austria, Bulgaria, Croaţia, Polonia, România, Slovacia şi Slovenia. Datele sunt comparate cu cele ale Finlandei şi Statelor Baltice. Nu intrăm în detalierea concluziilor care atestă o creştere în numărul de lucrări, citări şi colaborări internaţionale în această parte a lumii (chiar dacă România se situează la coada clasamentelor).

Provocările secolului XXI

Cea mai mare provocare –nu numai pentru Scientometrics, dar pentru întreg sistemul de publicaţii ştiinţifice – este apariţia publicaţiilor şi comunicaţiilor electronice, Internetul.

Într-o primă etapă, comunitatea cercetătorilor din domeniului scientometriei au lansat un forum pe web: jurnalul electronic Cybermetrics (Cybermetrics, International Journal of Scientometrics, Informetrics and Bibliometrics. ISSN 1137-5019, http://www.cindoc.csic.es/cybermetrics . Cybermetrics este un jurnal electronic dar şi un forum virtual pentru studiul analizei cantitative a cercetării ştiinţifice. Cybermetrics este un jurnal internaţional, cu referenţi, publicat în limba engleză şi distribuit gratis în World Wide Web (www) de Centro de Informacion y Documentacion Cientifica of the Consejo Superior de Investigaciones Cientificas, in Madrid, Spain, fiind îngrijit de Isidro F. Aguillo.

Concluzii pentru dl ministru Miclea

O reformă a educaţiei şi cercetării care se preconzează în România după 12 decembrie 2004 nu se poate face în afara trendului internaţional.

Semnatarul acestor rânduri, a beneficiat de generozitatea spaţiului aldinelor pentru a semnala în ultimii ani importanţa evaluării periodice a valorii universitarilor, a Universităţilor, institutelor de cercetare, a cercetătorilor, analiza cheltuirii în mod eficient a banului public în aceste domenii într-un mod transparent. Pe nimeni nu a interesat fiindcă, politic, nu s-a dorit aşa ceva în România.. Să evaluezi, periodic, incompetenţa, sau lipsa de profesionalism a unor universitari ? La ce bun, cui prodest ? Aceştia sunt numiţi pe viaţă după criterii în primul rând politice….

Scandalul Fabricii de doctorate în România, iscat datorită apariţiei în ziarul Cotidianul din 08.02.05, pg. 3 a unui material pe această temă, a dus la o dezbatere în 17.02.05 la Academia Română.….După 1989 doar Grivei n-a devenit profesor universitar a exprimat plastic cauza inflaţiei de conducători, a atribuirii titlurilor de doctor, prof. Bogdan Simionescu, directorul Institutului de chimie macromoleculară “P.Poni” din Iaşi (cf.. Mirela Corlăţan, Cotidianul, 19.02.05, pg. 3) care a identificat şi cauza inflaţiei evitarea sistematică a evaluării periodice a profesorilor şi cercetătorilor…

Interesant că nimeni nu a punctat în cadrul şedinţei cum se va face această evaluare. Ei bine o spunem noi: făcând cel puţin 3 abonamnete pentru marile centre universitare din ţară atât la Science Citation Index (nu există nici un abonament în România !!) cât şi la Scientometrics pentru a se învăţa şi la noi cum se fac evaluările care să aibe şi o atestare internaţională. Comisia de evaluare va avea în faţă indicatorii scientometrici ai candidatului ce urmează a fi evaluat , deci date exacte şi se vor elimina din start cumetriile şi nepotismele care au proliferat în România ultimilor 15 ani. Cei care au valoare profesională, şi nu sunt puţini, nu au de ce să se teamă.

Iată de ce am considerat important să prezint revista internaţională Scientometrics care are ca instrument principal de lucru în activitatea sa Science Citation Index.

Petre T. Frangopol

Duminică 20 februarie 2005

Acest articol a fost publicat luni, 21 martie 2005 la rubrica Repere carteziene.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.