Artwork: Raluca PasalegaVulpea nu-si bate capul sa afle cum a ajuns Corbul in posesia cascavalului. Poate ca l-a furat. Poate i-a prostit pe alti corbi mai mici si acestia, de bunavoie, i-au oferit cascavalul. Stie ca sunt rare cazurile cand Corbul munceste la stapan si castiga cascavalul cu sudoarea fruntii. Vulpea e cinstita in felul ei. Propovaduieste prin padure morala crestina si imperativul kantian. Dar acum vrea neaparat cascavalul, fiindca ii chioraie matele de foame. Matele goale nu tin seama de principii. Stie ca n-ar avea nici o sansa daca i-ar cere, pur si simplu, sa-i dea si ei o bucatica. Trebuie sa actioneze subtil, pe cai ocolite. Cel cu cascavalul devine orgolios. De sus, de pe craca, toate lighioanele i se par mici si neinsemnate. Exact aici e punctul lui vulnerabil. Trebuie tamaiat! Drogul lingusirii adoarme vigilenta, inhiba luciditatea, imbata.
Ce pene frumoase ai! (E smolit ca dracu’! ) Ce glas minunat! (Cand croncane, te-nspaimanta!) Daca Vulpea ar fi avut talentul unui poet sau fluenta unui gazetar, n-ar mai fi trebuit sa-si dea ochii peste cap, sa se maimutareasca, sa-si moduleze glasul. Dar si asa, cu un efort putin mai mare, l-a deposedat pe Corb de cascaval.
Intr-un fel, din fabula rezulta ca ambele parti au castigat cate ceva. Corbul s-a simtit bine si a capatat incredere in fortele proprii. Vulpea a consumat cascavalul si, totodata, a experimentat o metoda eficienta pe care, in timp, o va perfectiona. Se va inscrie la un curs de ode si osanale.
Lingusitorul este un mincinos perfid, uneori abject, dar nu putem sa nu-i recunoastem inteligenta.
Omagierea grosolana a Marelui Carmaci ajunsese in Romania o mascarada nationala. Multi absolventi ai inaltelor scoli de ode si osanale au intrat in posesia unor cascavaluri din care mai mananca si astazi.
Cu cateva clase primare, aburcat in functia suprema, intr-o zi de decembrie a anului 1965, Ceausescu a simtit nevoia sa-si completeze studiile. Liceul Zoia Kosmodemianskaia i-a eliberat imediat o diploma de absolvire. Peste o luna, in ianuarie 1966, a absolvit si Institutul de Stiinte Economice V. I. Lenin.
Mi-a povestit un universitar cum s-a desfasurat acest unic examen, cel de acordarea diplomei. Cica niste draci de studenti au tras niste fire din aula si au ascultat in casti. Marea sala era ornata, dezinfectata, iar universitarii imbracati la tol festiv. Intra studentul. Membrii comisiei se ridica in picioare si aplauda indelung… Studentul le face semn sa se aseze. Se aseaza si el in banca-ntai. Rectorul, Manea Manescu, zice cam asa: Avand in vedere… marile merite… contributia inestimabila… am decis sa nu mai punem intrebari si sa-i acordam studentului nota maxima.
Pana aici! Studentul, orgolios, nu accepta. Pretinde sa-si sustina lucrarea si sa fie examinat. Doar se pregatise, nu? Incepe sa cuvanteze si cuvanteaza… cateva ore bune. Tema o stiti cu totii: aceeasi.
Au urmat cateva intrebari. Manea Manescu si-a pus semnatura pe diploma. Nota maxima. Aplauze.
In scurt timp, Manea Manescu a devenit prim-ministru. Ambele parti au castigat.
Morala fiind prea lunga si cu prea multe increngaturi o las in seama dumneavoastra…
Indraznesc cu frica sa va cer ceva.
Anume… sa transferati tot continutul limbajului artistic intr-unul stiintific. Cred ca ar fi vorba de o traducere. As vrea sa cunosc continutul cognitiv si actional al textului.
E corect. Fabula demonstreaza ca intr-o societate corupta, nulitatile au castig de cauza.
Ori ai putere si atunci nu mai conteaza daca esti destept, ori devii un mare admirator si ligusitor al celui care detine puterea. Acesta este secretul promovarii, insa cine are principii si coloana vertebrala, sa nu indrazneasca sa se gandeasca la promovare.
Am fost contemporan cu Ceausescu si cunosc acele gangaveli, numite „extraordinara expunere a tovarasului… la plenara CC a PCR”. Mi-au afectat copilaria si tineretea si m-au marcat pentru restul vietii. Nu stiu cum si-a obtinut diplomele, dar din modul de exprimare, nu cred ca avea mai mult de patru clase.
Va contrazic, domnu’ Lica. Fapt este (si nu aveti de unde sa stiti) ca impostura se simte in apele ei chiar in societati din cele mai avansate. Daca doriti detalii, atunci vi le transit (o sa va spulbere teoria) in mod privat. Adresa mea de mail se gaseste, cred, pe forum. Veti spune, desigur, ca sunt exceptii, dar daca teoria e corecta, exceptiile n-au ce cauta pe acolo, nu?
Doamna Tantza (fiindu-mi o buna si veche prietena, cred ca ma pot adresa astfel), asta pare a fi situatiunea. Morala e veche de cand lumea, anume ca, in ciuda crestinismului superpus (din care, pasa-mi-te, se inspira morala noastra), biologicul are predominantza.
Lupta pentru supravietzuire, cu orice pretz. Condamnata de catre Iisus, de catre popi, dar care, dupa 2000 si mai bine de ani, isi arata coltzii.
Sunt sigur ca dragostea de meserie va devora, ca e viatza dvs. Ia pune-ti-va in situatia unora carora li s-a cerut sa puna apostila pe D.H.Causa, spre exemplu, pentru Ceausescu. Ce-ati fi facut, stiind ca daca NU, atunci sunteti fara slujba, bibioteca draga etc.etc.?
Eu nu pot da un raspuns. Poate ca dvs. puteti.
Sunt nenumarate exemple ca ‘telectualii merg cu puterea. Dateaza de la DaVinci (ca sa scriu un nume mare, dar sunt cu zecile de mii). De ce merg ei cu puterea? N.B. Popii nu sunt mai buni. Merg cu puterea pentru un motiv mai adanc, pentru a prezerva cultura (in sens larg).
Din acest punct de vedere, ridic palaria in fata celor care s-au dat cu rejimu’ de dragul de-a salva ceea ce se putea salva din cultura si stiinta romana. Nu sunt putini, cunosc multi dintre ei. Acuzati azi ca au pactizat cu puterea, acesti oameni adevarati, au salvat si prezervat ceea ce se putea salva si prezerva, cat se putea, facand un joc dublu, exact cum a facut marele Heisenberg.
E mult? E putin? Va las pe dvs. sa judecati.
Fapt e ca, avand beneficiul a 15-16 ani de istorie, ne prevalam de asta pentru a judeca (eu cred sincer ca o facem cu destula partinire) pe altii.
Pe de alta parte, aveti mare dreptate (asa-i intotdeauna, dreptatea nu e niciodata intr-o singura parte): au existat o multime de trepadushi care, de dragul beneficiilor trecatoare, au cantat in struna puterii.
Daca doar la astia v-ati referit, sunt cu dvs.
in mod total si iremediabil. Merg chiar mai departe, ii scuip in ochi cu dispretz si cu scarba.
Toate cele bune,
Nea Marin
Intr-un maxi taxi, o femeie cu un copil in brate striga catre un pensionar asezat confortabil pe scaun: „Ne-ati lasat o tara de mizerie! L-ati aplaudat pe Ceausescu, fara sa va pese de nimic, de ce lucruri lasati in urma! Dumneata stii ca saptamana viitoare eu voi fi data afara si nu o sa mai am cu ce sa-mi hranesc copiii?
Ati distrus tara asta, v-a fost bine in comunism, aveati serviciu, casa, dar nu v-ati gandit ca se duce de rapa totul si ca nepotii vostri o sa traiasca in saracie! Ati fost lasi, lasi, lasi!”…
Pensionarul nici macar nu a clipit. Zambea doar putin incurcat. A coborat dupa cateva statii, imperturbabil. Ma intreb la ce se gandea. Dumneavoastra la ce v-ati fi gandit daca ati fi fost in locul sau?…