Păşind pe vechiul pavaj din dreptul Arcului lui Constantin inaugurat în anul 315 BC te contopeşti în splendoarea sa, reîntoarcându-te în timp şi respirând alături de siluetele încorsetate în piatră ale celor opt prizonieri daci mutaţi din Forumul lui Traian…
Colosseum-ul rămâne cel mai frumos şi maiestuos amfiteatru al Romei antice, o capodoperă arhitecturală dintre ale cărui ruine răzbat ecourile masacrelor săvârşite pentru gloria împăratului şi plăcerea plebei… „Panem et circenses”- „Pâine şi circ”- se lamenta poetul latin Decimus Juvenalis referindu-se la decăderea poporului roman… Cu toate că nu este susţinută de izvoarele istorice, evocarea sacrificării aici a primilor martiri în numele lui Christos i-au asigurat Colosseum-ului o oarecare protecţie în faţa vandalizării şi a furtului blocurilor de piatră.
De curând magnatul Diego Della Valle a stabilit o înţelegere cu oficiali locali pentru a sponsoriza cu 25 milioane de euro restaurarea Colosseum-ului, proiect amplu care va începe la sfârşitul acestui an urmând a se finaliza în 2 ani şi jumătate.
În ultimii ani a devenit simbolul campaniei internaţionale de abolire a pedepsei capitale. Autorităţile locale schimbă culoarea iluminării nocturne a Colosseum-ului în auriu de fiecare dată când în lume, unei persoane condamnate la moarte îi este comutată pedeapsa sau este eliberată. În aprilie 2009 Roma a salutat astfel decizia statului american New Mexico de a aboli pedeapsa cu moartea….
Sediu al autorităţilor municipale, Dealul Capitoliului a fost centrul religios şi guvernamental al vechii Rome. Piaţa a fost concepută de Michelangelo în 1536, iar după moartea acestuia lucrările au fost continuate de Giacomo Della Porta şi Girolamo Rainaldi. Este marginită de trei cladiri: Palazzo Senatorio, Palazzo Nuovo şi Palazzo dei Conservatori (acestea adăpostind Muzeele Capitoline). Statuia ecvestră din bronz a lui Marcus Aurelius accentuează geometria desăvârşită a acestui spaţiu, fiind copia originalului plasat în muzeul din vecinătate.
În data de 16 aprilie 2009, cu prilejul celebrării a celei de-a 60-a aniversări a statului Israel, primarul Gianni Alemanno a anunţat că Gilad Shalit este cetăţean de onoare al Romei, ” gest cu o mare încărcătură simbolică, prin care Roma a ales să salute valorile vieţii, solidarităţii şi respectului drepturilor omului”…
Insula Tiberină este un ostrov având conturul unei bărci cu lungimea de 270 m şi lăţimea de 67 m, fiind dedicată de vechii romani lui Esculap, zeul grec al medicinei. Din vechime conexiunile insulei cu restul oraşului s-au realizat prin Ponte Fabricio şi Ponte Cestio care încadrau la nord şi sud insula, doar primul rămânând unicul pod original al Romei.
Ponte Fabricius Inscripţia originală comemorează autorul” L . FABRICIVS . C . F . CVR . VIAR | FACIVNDVM . COERAVIT | IDEMQVE | PROBAVIT (Lucius Fabricius, Fiul lui Gaius, Supraveghetor al drumului, a avut grijă şi a aprobat ceea ce s-a construit)”
Una dintre legende povesteşte că după ce romanii au azvârlit în Tibru leşul tiranului Tarquinius Superbus (510 BC) insula ar fi luat naştere din gunoaiele şi nămolul acumulate în jurul acestuia. Această istorioară scoate la suprafaţă aversiunea populaţiei romane pre-creştine faţă de „excrescenţa” Tibrului, devenită loc de exil al bolnavilor contagioşi şi de condamnare a criminalilor.
În anul 293BC, ca urmare a unei epidemii de ciumă Senatul Roman hotărăşte construirea unui templu în onoarea lui Esculap, trimiţând o delegaţie în Epidauros pentru a aduce o statuie a zeului. La întoarcerea la Roma, la bordul corăbiei se aflau atât statuia cât şi un şarpe luat din templul grecesc, conform ritualului şi care, interesant pentru simbolistica medicinii, s-ar fi încolăcit pe catargul navei. Pe Tibru şarpele s-a desprins de pe catarg cufundându-se în apele tulburi şi dispărând sub insulă. Acesta a fost semnalul prin care Esculap ar fii încuviinţat construirea templului său pe insula Tiberină.
În anul 998 AC împăratul Otto al III-lea a dispus construirea deasupra ruinelor templului lui Esculap a bisericii San Bartolomeo all’Isola.
În zilele noastre insula Tiberină şi-a păstrat aura de loc sfânt şi de însănătoşire datorită spitalului fondat aici în 1584 ( Ospedale Fatebenefratelli ) şi care este încă activ.
În perioada iunie-septembrie a fiecărui an aici este găzduit festivalul de film Isola del Cinema.
Proiectată de Vincenzo Costa şi Osvaldo Armanni, Marea Sinagogă din Roma a fost ridicată între anii 1901-1904 pe malurile Tibrului, dominând cu silueta sa elegantă fostul ghetou. Vizitarea sinagogii de către Papa Ioan Paul al II-lea în aprilie 1986 va rămâne întipărită drept un gest simbolic fără precedent în istoria Bisericii Romano-Catolice , fiind comentat drept o încercare de îmbunătăţire a relaţiilor dintre cele două confesiuni religioase. Aici se află centrul cultural şi organizatoric al Comunităţii Evreieşti din Roma.
Campo de’ Fiori- Câmpul cu flori- se află pe un spaţiu plasat, în Roma antică, între Teatrul lui Pompei şi Tibru, fiind frecvent inundat şi mult timp nelocuit.
Aspectul de astăzi începe să se contureze din secolul al XV-lea când zona a devenit intens populată. Şi-a câştigat reputaţia unui centru comercial puternic, aflându-se la confluenţa străzilor ale căror denumiri evocă meşteşugurile care se practicau aici : Via dei Balestrari (manufacturierii de arcuri ), Via dei Baullari (manufacturierii de dulapuri de valori ), Via dei Cappellari (manufacturierii de pălării), Via dei Chiavari (manufacturierii de chei) and Via dei Giubbonari ( croitorii).
Cu timpul, piaţa a devenit un coridor care făcea legătura între biserica papală San Giovanni in Laterano şi Vaticanul favorizând apariţia hanurilor, hotelurilor şi a magazinelor. Celebritatea pieţei se datorează nu doar comerţului înfloritor, dar şi execuţiilor publice care aveau loc aici.
În 17 februarie 1600 în centrul pieţei a fost ars pe rug Giordano Bruno, filozof, astronom, matematician şi ocultist ale cărui teorii au anticipat ştiinţa modernă. După șase ani de detenție, fiind acuzat de blasfemie, comportament imoral și erezie, este adus în fața tribunalului inchizitorial, refuzând să-și abjure convingerile. Acest moment va deveni unul dintre cele mai întunecate pagini de istorie a Contrareformei catolice. (http://ro.wikipedia.org/wiki/Giordano_Bruno)
Pe locul martiriului lui Giordano Bruno, în 1887 Ettore Ferrari i-a dedicat acestuia un monument în care filozoful surprins într-o linişte meditativă ţine în faţa sa o carte privind către Vatican şi devenind un simbol al libertăţii de exprimare.
„ În acelaşi an, Ettore Ferrari a realizat una dintre cele mai frumoase monumente publice din România: statuia lui Ovidiu
din Constanţa. ” ( http://www.gazetadecluj.ro/citeste/1995-decebal-i-traian-lasati-n-ignoranta-)
( va urma)
Arcul de Triumf a fost dat în folosință în 315 AC, nu BC.
Multumesc pentru remarca.