MihaitaNu vreau sa rapesc timpul amabililor cititori ai insemnarilor mele, de aceea voi preciza de la inceput ca desenele animate au o puternica influenta benefica asupra tanarului nostru Mihaita (4 ani, blond cu ochii verzi).
Nu prea ma uit eu la desene animate, ba, ca sa fiu sincera, nu ma uit deloc. Aseara am facut o exceptie, fiindca m-am intrebat daca aceste desene, urmarite cu ardoare de dragalasul nostru, nu-i pot vicia caracterul care se prefigureaza ca fiind cu totul deosebit.
Impreuna cu frageda mladita am urmarit, la Cartoon Network, povestioara intitulata “Misiunea clanului nebunaticilor”. Ca s-o rezum, as spune, pe scurt, asa: Se bateau, se bateau (de mai multe ori). Zbierau. (Multe interjectii) Se rasteau unii la altii. (Presupun ca aveau ceva de impartit). Vorbeau despre o budinca de tapioca. In fine, pana la urma, cred ca binele a invins. C-asa e-n tenis!
Desi scurta, mi-am dat seama ca povestioara poate avea, in primul rand, o mare influenta asupra vocabularului copilului nostru, imbogatindu-l cu expresii plastice, cu vorbe de duh, cu noi cuvinte care ii vor dezvolta gandirea si imaginatia. In al doilea rand, ii modeleaza caracterul, insuflandu-i cele mai nobile insusiri. De pilda:
Il educa in spiritul concurentei si al curajului. Meandrele capitalismului il vor pune pe Mihaita in situatii critice pe care va reusi sa le infrunte, asemenea eroilor povestirii, folosind replici ca acestea: 1) Aiurea! Mincinos ordinar! 2) Arunc cea mai scarboasa budinca pe prietenii mei! 3) Prea tarziu, ratatilor! 4) O sa fiti loviti in dos! etc.
Va invata, de asemenea, sa-si exprime opiniile clar, fara eufemisme: 1) Ce aiureala si tapioca asta! 2) Ce poveste nasoala! 3) E clar c-ai facut o greseala la corelarea venitului brut cu radacina patrata a unei placinte! etc.
Va sti sa-i maguleasca pe unii, atunci cand interesele o cer: 1) Oau! Esti tare, fato! 2) Esti tare haios!
Se va debarasa eficient de cei plicticosi: 1) Mai taca-ti fleanca! 2) Bla-bla-bla! 3) Valea! 4) Da-i drumul, blegule! etc.
Va colabora cu prietenii pentru realizarea scopului propus: 1) Salut, gasca! 2) Prinde pramatia! 3) Gata, gasca! etc.
Va invata sa se autoaprecieze, sa fie modest: 1) Ce fraier, ce cretin sunt! 2) Sunt un tampit! etc.
In viata poti avea si victorii, dar si esecuri: 1) Am invinetit niste ochi inainte de a-i tranti la podea! 2) Fir-ar sa fie! etc.
Mihaita va fi un mare pictor. Invatatoarea lui (o demodata ignoranta) se va stradui sa-l invete desenul, respectand celebrele proportii ale figurii umane stabilite inca de Leonardo Da Vinci… Stai putin, stimata doamna, ca nu mai e ca-n Evul Mediu! Mihaita va fi un as al modernismului, al abstractionismului, al expresionismului si al altor isme care izvorasc din desenele animate, via Picasso. Oamenii pictati de el vor avea capul foarte mare si, de obicei, elipsoidal. Membrele subtiri de tot. Gura la ureche. Gat, nu. Trunchiul poate lipsi cu desavarsire. Sugestia, sugestia, viziunea artistica; nu mai pictam ca pe vremea lu’ tata-mare!
Ies cu Mihaita la plimbare. Vecina tine sa se arate interesata de el:
– Ce mai faci, Mihaita?
Mihaita, cu aplomb:
– Bla-bla-bla!
Ma bate gandul sa fac un efort financiar si, de Craciun, sa-i cumpar dragalasului nostru un costumas de marinel…
Stimata Doamna,
Tin sa va aduc aminte ca ati uitat sa amintiti bluza care lasa buricul afara, ca si cerceii din buric si de sub limba.
Sanatate,
Dan