o lacrimă de înger
sculptată
printre alte mii de inimi,
tot de îngeri…

un absolut etern
ce tinde
spre (im)perfecţiune

un zâmbet
ce, neprevăzut,
neprefăcut,
ne-apropie de …
necunoscut

aş vrea din palma ta
să sorb
esenţa mea

vreau să ne întregim
fără nume
inutile,
naive,
ce ne ţin captive

vreau doar
ca-n dimineaţa fiecărei zi
să-mi spui
cu glasul tău
să cred şi eu
că nu mai eşti…
a nu ştiu cui

că pot să te invit
la o cafea
că nu vreau să evit
să te aduc
în lumea mea…atât aş vrea