Razboinicul luminii – Fragmente
Toate drumurile lumii duc la inima razboinicului, el se arunca fara ezitare in fluviul pasiunilor ce curge intotdeauna prin viata sa.
Razboinicul stie ca este liber sa aleaga ceea ce doreste, hotararile sunt luate cu curaj, detasare si – uneori – cu o anumita doza de nebunie.
Isi accepta pasiunile, savurandu-si-le intens. Stie ca nu trebuie sa renunte la entuziasmul cuceririlor; ele fac parte din viata lui si-i bucura pe toti cei ce iau parte la ele.
Nu pierde insa niciodata din vedere lucrurile durabile si legaturile solide create in timp.
Un razboinic stie sa faca distinctia dintre ceea ce e trecator si ceea ce e definitiv.
Un razboinic nu se bizuie doar pe fortele sale; se foloseste si de energia adversarului.
Un razboinic nu triseaza niciodata, dar stie sa-si distraga adversarul.
Razboinicul lupta uneori cu cei pe care-i iubeste.
Un razboinic, inainte de a se angaja intr-o lupta insemnata, isi pune intrebarea: “Cat de mult mi-am dezvoltat abilitatile?”
El stie ca bataliile pe care le-a dat in trecut au sfarsit intotdeauna prin a-l invata cate ceva. Dar invatamintele acestea l-au facut pe razboinic sa sufere mai mult decat ar fi fost necesar. Nu doar o data si-a pierdut timpul luptand pentru o minciuna. Si a suferit pentru persoane care nu erau la inaltimea dragostei lui.
Invingatorii nu repeta aceeasi greseala. Tocmai de aceea razboinicul isi risca inima numai pentru ceea ce merita.
Nu-i este teama sa planga din pricina unor necazuri vechi sau sa se bucure de noi descoperiri. Cand simte ca a venit ceasul, lasa totul si pleaca in aventura mult visata. Cand pricepe ca e la limita rezistentei, iese din lupta, fara a se invinovati ca a facut una, doua nebunii neasteptate.
Un razboinic nu-si petrece zilele incarcand sa joace rolul ales de catre altii pentru el.
Razboinicii isi pastreaza intotdeuna stralucirea privirii. Nu sunt intotdeauna siguri de ceea ce fac, de multe ori au parte de nopti albe, crezand ca vietile lor nu au sens. Tocmai de aceea sunt razboinici, pentru ca gresesc, pentru ca se intreaba, pentru ca neincetat cauta o ratiune-cu siguranta o vor gasi.
“Eu insumi am ales sa merg pe aici.” In fraza asta ii sta toata puterea: el insusi alege calea pe unde merge acum si nu are de ce sa se planga.
Ceea ce a fost important va ramane, ceea ce a fost inutil va disparea. Razboinicului nu-i revine misiunea de a judeca visele aproapelui si el nu-si pierde vremea criticand hotararile celorlalti. Ca sa aiba incredere in propriul sau drum, nu trebuie sa demonstreze ca drumul celuilalt este gresit.
Fiecare razboinic a ramas cu o teama de a intra in lupta…
Fiecare razboinic a tradat si mintit candva in trecut.
Fiecare razboinic a pasit candva pe un drum care nu era al lui.
Fiecare razboinic a suferit candva din pricina unor lucruri lipsite de insemnatate.
Fiecare razboinic a crezut candva ca nu este razboinic.
Fiecare razboinic a esuat candva in datoriile sale spirituale.
Fiecare razboinic a zis candva da, cand ar fi vrut sa zica nu.
Fiecare razboinic a lovit-o candva pe fiinta iubita.
Tocmai de aceea este razboinic, pentru ca a trecut prin toate acestea si nu si-a pierdut niciodata speranta de a fi mai bun decat era.
Un razboinic nu-si amana deciziile.
El reflecteaza destul inainte de-a actiona; isi apreciaza antrenamentul, responsabilitatea si datoria sa ca maestru. Incearca sa-si pastreze seninatatea si analizeaza fiecare pas ca si cum fiecare ar fi cel mai important.
Dar in clipa cand ia o decizie, razboinicul trece la fapte: nu mai are dubii in privinta alegerii si nici nu-si modifica parcursul daca imprejurarile se arata a fi diferite de cele pe care si le imaginase.
Daca decizia i-a fost corecta, va iesi invingator in lupta-chiar daca va dura mai mult decat prevazuse. Daca decizia i-a fost gresita, va fi invins si va trebui sa reia totul de la inceput – cu mai multa intelepciune.
Un razboinic, cand incepe, merge insa pana la capat.
Un razboinic are nevoie de dragoste.
Afectiunea si tandretea fac parte din natura lui. Cand razboinicul nu se simte fericit in fata apusului de soare, ceva nu merge. Intr-o clipa isi intrerupe lupta si cauta o tovarasie, ca sa poata asista impreuna la inserare. Daca ii este greu sa o gaseasca, se intreaba: “ Mi-a fost frica sa ma apropii de cineva? Mi s-a oferit afectiunea si n-am observat?”
Un razboinic foloseste singuratatea, dar nu e folosit de ea.
Razboinicul se comporta ca apa si curge printre obstacolele pe care le intalneste.
In unele momente, a rezista inseamna a fi distrus; prin urmare, el se adapteaza imprejurarilor. Accepta, fara a se plange, ca pietrele de pe drum sa-i poticneasca inaintarea prin munti. Tocmai in asta consta forta apei: ea nu poate fi niciodata sparta cu un ciocan sau ranita cu un cutit. Si cea mai puternica spada de pe lume e incapabila sa lase cicatrice pe suprafata ei.. Apa unui rau se adapteaza drumului posibil, fara a-si da uitarii obiectivul: marea.
Razboinicul isi transforma gandirea in actiune.
Uneori isi greseste obiectivul si plateste – fara a se plange- pretul greselii. Alteori se abate din drum si pierde multa vreme ca sa revina la destinatia initiala.
Dar un razboinic nu pierde din vedere amanuntele.
Un razboinic nu se lasa niciodata intimidat.
Fuga poate fi o excelenta arta a apararii, dar nu poate fi folosita cand frica este excesiva. In dubiu, razboinicul prefera sa faca fata infrangerii si apoi sa-si vindece ranile – deoarece stie ca, daca fuge, ii da agresorului o putere mai mare decat merita.
In fata unor momente dificile si dureroase, razboinicul infrunta situatia dezavantajoasa cu eroism, resemnare si curaj.
Un razboinic nu se grabeste niciodata. Timpul lucreaza in favoarea lui; el invata sa-si stapaneasca impacienta si evita gesturile necugetate. Un razboinic nu culege niciodata fructul cate vreme e inca verde.
Razboinicul nu are intotdeauna credinta. Sunt momente cand nu crede in absolut nimic. Si-si intreaba inima: “Merita oare atat osteneala?” Inima ramane insa tacuta. Si razboinicul trebuie sa hotarasca de unul singur.
Razboinicul isi vede de drum fara credinta. Merge mai departe, iar credinta ii revine in cele din urma.
Pentru razboinic nu exista dragoste imposibila.
El nu se lasa intimidat de tacere, de indiferenta sau de respingere. Stie ca – in spatele mastii de gheata pe care o folosesc oamenii – exista o inima de foc.
De aceea razboinicul risca mai mult decat ceilalti. Cauta neincetat dragostea cuiva – chiar daca asta ar insemna sa auda de multe ori cuvantul nu, sa se intoarca acasa invins, sa se simta respins in trup si suflet.
Un razboinic nu se lasa prada fricii cand cauta ceea ce ii e necesar. Fara dragoste, el nu e nimic.